October 8

UN VIN DE (ÎN)CÂNTAT

jidveiAţi avut vreodată o zi proastă? Nu prostuţă sau neinspirată, ci desăvârşit de proastă? Acum vreo trei luni, am descoperit că există zile în care dezastrul poate atinge perfecţiunea, iar ghinioanele pot fi nesfârşite. Cum a sunat ceasul, colţul şifonierului s-a interpus, ca un făcut, între mine şi uşa dormitorului. Nu m-am rănit grav, dar o durere cruntă, în rotula piciorului, m-a acompaniat până în bucătărie.

Am pus repede pâinea în toaster, am pus cafeaua pe foc şi am plecat în sufragerie, ca să dau drumul la televizor. Nu ţin minte să fii întârziat prea mult. Când m-am întors, bucătăria era plină de fum, iar pâinea arsă. De ce toasterul era setat pe programul „foc şi pară”? Când eram aproape să mă resemnez cu incidentul, am luat o gură mare de cafea. Nu cred că urletul s-a auzit până la etajul 4, dar prin apropiere a făcut furori. Uitasem să răcesc cafeaua.

Am plecat în grabă spre serviciu, mulţumit, totuşi, că sunt sănătos. Exact când am deschis calculatorul, s-a luat curentul. Pana s-a remediat rapid, după numai o jumătate de oră, dar am constatat că nu este net. Am sunat la service şi, în cel mai scurt timp (pe puţin o oră), şi-a revenit. Puteam să mă apuc în forţă de muncă. Sau nu… Imprimanta rămăsese fără toner. Floare la ureche! Am schimbat cartuşul şi am scris o pagină fără oprire. Cel mai minunat moment al zilei! Apoi totul a fost bucurie pură: curentul a mai căzut de patru ori, internetul doar o dată, iar  frazele scrise pe repede înainte, între reprise, s-au pierdut ca prin minune, după ce m-am împiedicat de un cablu şi am decuplat calculatorul înainte de a salva. Îmi doream destul de mult să mă culc. Să iau un pumn de somnifere şi să adorm. Măcar aşa, nemişcat, nu mi se putea întâmpla nimic. Când s-a încheiat ziua de muncă, am răsuflat uşurat. Ce-aş mai putea păţi? Nimic, evident! Le trăisem pe toate. Şi am avut dreptate. În afară de o şoferiţă care a vrut să parcheze pe piciorul meu, totul a fost ok.

ghinion

Când am ajuns acasă, am răsuflat uşurat. Apartamentul era întreg. Niciun scurtcircuit, incendiu ori vreo inundaţie nu surveniseră între timp. Totuşi, nu era timpul pierdut. Precaut şi păţit fiind, nu am deschis nici laptopul, nici lumina ori argazul. Mă pregăteam să închid şi telefonul, când a sunat insistent. Era Vlad, căruia i se făcuse un dor nebun de mine şi-mi pregătise o surpriză. „Colosală!”, a ţinut el să precizeze.

Ce ar fi putut să se mai întâmple? Încă o surpriză, chiar şi proastă, s-ar fi simţit cu mine în largul ei. Iar când l-am zărit pe Vlad cu zâmbetul lui larg şi o sacoşă pe care o ţinea preţios, ca pe nişte sfinte moaşte, mi-am zis că ziua catastrofelor ar putea  avea, totuşi, un final. Venise cu două sticle de vin alb, acompaniat, bineînţeles, de felul lui efervescent de a fi. Puteai să juri că vinul şi el sunt, împreună, o şampanie ciudată.

Primul pahar din sticla de Jidvei l-am savurat în tihnă, încercând parcă să-i înţelegem rostul şi secretele. Era minunat: sobru, armonios, dar şi catifelat. Iar mie parfumul din pahar mi-a amintit de ceva.

-Ce vin e ăsta?, am întrebat eu, vădit curios.

-Nu vezi? Jidvei! Dar nu orice Jidvei! Mi-a dat şi mie cineva un pont. Sunt câteva vinuri de colecţie, vândute de Jidvei într-un magazin on-line, deschis recent. Uite, ăsta din care sorbim acum e din gama Mysterium. Şi, recunoaşte, este un vin cu mult mister. Sincer, ai mai gustat vreun cupaj de Rhein Riesling şi Sauvignon Blanc cu atâta personalitate şi-atâta note tainice de parfum?

mysterium

Bineînţeles că auzisem de Jidvei, dar nu ştiam multe amănunte. Ştiam că este cea mai mare podgorie din Europa deţinută de acelaşi proprietar, că are are cele mai întinse plantaţii de vie din România şi crame extraordinare. Dar în rest… Despre magazinul on-line şi vinurile astea senzaţionale, chiar habar n-aveam.

-Ştii a ce-mi sună vinul ăsta? Şi eticheta lui cu labirintul, şi notele lui ascunse? Amy Winehouse!, am zis eu, fără să mă gândesc vreo clipă la jocul de cuvinte

-Amy? Să nu-mi spui că te-a inspirat numele! Winehouse?

Am început să râd. Da, Winehouse înseamnă vinărie, dar chiar nu am asociat vreo clipă vinul din pahar cu numele lui Amy. Pur şi simplu, notele licorii mă duceau cu gândul la vocea ei misterioasă şi seducătoare.

Când am savurat şi ultimele picături de vin din pahare, deja uitasem ce zi cumplită avusesem. Vinul bun acompaniat de vocea lui Amy Winehouse şi veselia lui Vlad, şterseseră, parcă, definitiv amintirile rele.

Pe următoarea sticlă, Vlad mi-a prezentat-o ca pe o iubită. Şi adevărul este că o ţinea aidoma.

-Acest vin, dragul meu, e tot un Jidvei, dar dintr-un alt soi. E o licoare îngerească! Ţi-o prezint pe “Ana”, un Chardonnay din gama “Owner’s Choice”, o delicată beţie de sentimente şi parfum subtil.

ana

-Ana?, am întrebat privindu-l pe Vlad cu câtă grijă desface sticla.

-Da! Gama “Owner’s Choice” are două mărci, una mai minunată că alta: “Ana” şi “Maria”, de fapt numele celor două fiice ale proprietarului. Şi având promisiunea ta că n-o să-i spui Mariei că o prefer pe sora ei, Ana, dă-mi voie să aleg eu acum muzica şi notele ce or să ne ţină companie în desluşirea acestei fantastice licori: Nirvana, Kurt Cobain.

Să mai spun, oare, că vinul a fost nirvana, iar Nirvana ne-a înnobilat un vin? Că notele parfumate din pahare se acompaniau perfect cu notele muzicii din încăpăre? Să îmi mai aduc aminte, oare, că începutul de zi a fost un coşmar?

Nu, uitasem păţaniile şi coşmarul, brusc, aşa cum şi începuseră. Ceva metamorfozase complet ghinionul în noroc şi o plăcere diafană: un vin de (în)cântare!


Posted October 8, 2017 by admin in category SECTIA DIVERSE

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>