October 4

APĂ VIE

apa in pahar 2 (Spynews)Mă uităm la maică-mea uluit. Nu înţelegeam o iotă din ce-mi spune. În schimb, pricepusem că venise de departe, de la Borsec, cu mâinile-n sân. Nu tu prăjituri, nu tu jucării…Cum să stai două săptămâni, la băi, la Borsec, şi să vii acasă doar cu nişte sticle de apă chioară şi nişte chestii din lemn? Ce mă interesa pe mine artizanatul? Şi apa, apa, la ce-i bună? Taică-miu a simţit că-i momentul unei smiorcăeli iminente şi a încercat să drege busuiocul.

-Ia, mă, nişte zmeură! Hai, că-i bună! Ieri am cules-o. Ştii că m-am bătut cu ursul? Parte-n, parte… Gata, gata să-mi şterpelească borcanul cu zmeură. Dar am fost curajos. Am mormăit şi eu la el, s-a speriat şi a zbughit-o din zmeuriş.

-Zmeură?, am zis eu gâtuit, înăbuşindu-mi în ultima clipă hohotul de plâns.

-Da, zmeură! Uite ce frumoasă e! Şi vezi broboanele astea de apă de pe ea? E rouă!

Mă uităm curios la stropii de apă critalină de pe fructele pârguite din borcan, de parcă acolo s-ar fi strâns un mare secret

-Şi ştii că roua asta e vrăjită? Da, numai acolo, la Borsec, între munţi, se întâmplă o minune ca asta. Roua asta intră şi-n pământ şi-n stâncă, pentru că e magică. Apoi, tot printr-un miracol, ţâşneşte afară la izvor. Şi ştii ce se spune?

-Ce?, am întrebat eu cu ochii rotunzi, curioşi

-Îţi zic, dar nu mai spui la nimeni. E un mare secret!, zise el în şoaptă, făcându-mi cu ochiul

-Acolo, în inima muntelui, roua asta trece prin foc şi gheaţă şi se transformă în apă vie

-Apă vie?, am exclamat déjà fascinat de misterul broboanelor de rouă strânse-n munţi

-Da, e vie. E singura apă din lume, care e descântată de măruntaiele pământului. De-aia e fermecată. Iar cine o bea, om sau altă vieţuitoare, prinde puteri miraculoase. Tu crezi că reuşeam eu să înving ursul ăla, dacă n-aş fi băut apă de-asta de la izvor?

izvoare (Direct Booking)

Am căzut pe gânduri, impresionat de o aşa minune. Chiar aşa,  cum ar fi putut el să răpună ditamai jivina dacă apa aia n-ar fi fost vrăjită?

-Şi crezi că dacă beau şi eu apă de-asta o să cresc mai repede mare? Fără să-mi mai daţi untură de peşte?, am întrebat timid, nesigur că aş putea scapa atât de uşor de o aşa corvoadă şi-un gust oribil.

-Bineînţeles!, a răspuns taică-miu zâmbind înţelegător

-Şi-mi va trece şi julitura de la genunchi?

-Julitura trece, dar dacă te urci din nou pe garduri şi cazi îţi apare alta. Iar apa te vindecă doar o dată. A două oară n-are leac, pentru că nu eşti cuminte…

Mă credeţi că am băut vreo săptămâna numai apă minerală de la Borsec? Nu era deloc rea. Era puţin mai acrişoară, dar oricum nu se compara cu biluţele de peşte la care fusesem condamnat luni în şir. Şi cred că apa şi-a făcut efectul miraculos: toată săptămâna n-am căzut deloc şi nici nu mi-am julit vreun cot sau vreun genunchi. Clar, era apă vie!

 picaturi in apa

Ce-ţi poţi dori în anul doi de facultate, decât să te faci inginer? (aşa a vrut tata, mama era suspect de tăcută). Problema era că niciunul din ei, şi nici chiar eu, nu intuiam că-n calea devenirii mele mele stătea un simplu examen: rezistenţa materialelor. Simplu pe naiba! Cine lua examenul era inginer deja!

Şi nu ştiu cum, dar bănuiesc că a fost noroc, exact în ziua în care trebuia să demonstrez omenirii că, spre deosebire de cele lumeşti, materialele au rezistenţă, toate mi s-au întâmplat pe dos. Când am ajuns în amfiteatru am constatat că era gol. Nu tu colegi, nu tu profesori… După câteva minute de uluială cronică, mi-am dat seama că eram făcut şi eu dintr-un anume material, dar nu prea rezistent. Examenul începea la 9.00, nu la 8.00, cum visasem în noaptea de nesomn.

Când aula s-a umplut pe repede înainte, iar tabla s-a înţesat de subiecte, credeam că încă nu-s trezit din vis. Nu înţelegeam absolut nimic…Şi era cea mai importantă zi din viaţa mea de presupus inginer. Deja mă sufocam. Nu mai aveam aer, gura era uscată ca Sahara, iar mâinile îmi tremurau nervos. Ce scrie pe tablă? Îmi traduce şi mie cineva? Era acea teamă firească de a nu da greş sau panică în toată regula?

Când mă împăcasem cu gândul că am venit în sala de examen, aşa la promenadă, am auzit un sunet cu care eram obişnuit.

-Pssst! Ce ai? Ai paralizat?. Era Dragoş, singurul coleg care nu-şi făcea probleme vreodată la examen. Pentru că întotdeauna copia.

-Trezeşte-te! Scrie ceva. A trecut jumătate de oră şi te uiţi la tablă, de parcă aş fiu eu. Tu sigur înţelegi ceva. Eu, niciodată! N-auzi? Vrei două palme, apă?, l-am auzit din nou pe Dragoş. Apoi l-am văzut întinzându-mi o sticlă de apă, c-un gest disperat. Eu nu mai eram aşa pierdut. Parcă, mă împăcasem cu gândul că, în cel mai important moment al existenţei mele, eram inert, uscat, absent. Am băut, totuşi, din apă, cu o sete stranie. Cu fiecare strop de apă, simţeam că ceaţa din jurul meu se limpezeşte şi devin…eu.

Mi-am revenit la timp din şoc şi chiar am înţeles ce era scris pe tablă. N-a mai contat nici graba, nici inerentele greşeli, pentru că era meu, cel de dinainte de cumplitele emoţii. Şi am luat examenul laolaltă cu Dragoş, care n-a înţeles niciodată cum m-am trezit din pumni, tocmai la rezistenţa materialelor. “De vină” a fost apa, Borsec, pe care mi-a dat-o fără să ştie că e apă vie. Aşa mi-a zis taică-miu, cândva, în copilărie, ştiind prea bine că roua munţilor e plină de minuni.

 borsec sticla

Mă uităm curios la trecătorii din jurul meu. Unii păreau veseli şi distraţi, alţii indiferenţi ori preocupaţi. Eu eram agitat. Cât trecuse? Un minut sau zece? Am băgat mâna în buzunar şi am găsit inelul. M-am mai liniştit, însă simţeam picioarele de ceară, înmuiate. Trebuia să mă aşez. Nodul din gât era tot mai mare. În curând avea să vină şi-aveam să-i văd din nou ochii aceia mari, frumoşi, ca de smarald. Şi zâmbetul, zâmbetul ei în care mă pierdeam topit aveam să-l văd…

Îmi tremurau şi mâinile. Trebuia să mă liniştesc cumva. La urma urmei, nu era decât un gest firesc. Îi ofeream inelul şi pe mine, pentru totdeauna. Un gest simplu, dar şi al naibii de complicat.

Am alergat precipitat către magazinul din faţa mea cu un singur gând: să beau o gură de apă, ca să-mi liniştesc bătăile inimii.

-O sticlă de apă, vă rog!

-De care?, m-a întrebat absentă vânzătoarea

-Apă vie! Pardon, Borsec!, m-am bâlbâit eu stânjenit ca un şcolar care greşise un exerciţiu simplu. <Taică-miu era de vină! El îmi băgase asta în cap!>

Am băut jumătate de sticlă pe nerăsuflate. Inima nu mai bubuia atât de tare, iar braţele, în sfârşit, mă ascultau. Inelul era în buzunar, cuminte…Când am zărit-o, un fior m-a electrocutat din cap până-n picioare. Mi-era atât de dragă! N-am ezitat însă deloc. În secunda în care a fost lângă mine, am scos inelul cu curaj şi l-am întins, zâmbind timid…

-Vrei?, am reuşit să spun

-Daaaa!, am auzit-o, când îmi sarea în braţe. Ochii ei erau bucurie pură

-Of, îmi vine să leşin!, zise ea încet, uitându-se la inel, strălucind de fericire. Îmi dai şi mie o gură de apă?

Mi-am dat seama că rămăsesem cu sticla în mână. I-am întins-o. Era apă vie! Era Borsec!

 borsec traditie si prestigiu

Astfel de întâmplări au fost şi vor mai fi. Aici şi peste tot în lume, acolo unde Borsec a creat legenda unei ape miraculoase, a unei ape vii.

Astfel de poveşti adevărate, dar şi altele ca ele au creat o istorie aparte, sută la sută românească. Borsec a împlinit 210 de ani, o vârstă venerabilă, marcată de un renume care a sedus generaţii întregi.

De peste două secole, apa vie izvorâtă din munţi, la Borsec, uimeşte lumea, iar calităţile şi proprietăţile sale umitoare sunt înnobilate şi astăzi cu distincţii şi premii. În februarie 2004, Borsec a fost desemnată drept “Cea Mai Bună Apă Minerală din Lume” la Festivalul de la Berkely Springs din West Virginia, SUA. Un an mai târziu, în 2005, apa carbogazoasă Borsec a fost premiată cu “Medalia de Aur Specială”, iar apa plată Borsec, cu “Medalia de Aur” la Selecţia Mondială a Calităţii, organizată de Institutul Internaţional pentru Selecţia Calităţii de la Bruxelles.

produse borsec 210 ani

De asemenea, în acest an, Borsec a fost ales, încă o dată, cel mai puternic brand românesc, conform clasamentului realizat anual de Revista Biz.


Posted October 4, 2017 by admin in category SECTIA DIVERSE

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>