October 2

UN COŞ DE BUCURII

darÎn materie de cadouri sunt un expert desăvârşit: atunci când le ofer, mereu dau chix, iar când le primesc sunt mult prea calm ca să mă exteriorizez. Lucru confirmat şi de nevastă-mea, care, mult timp, a crezut că, ori n-am avut copilărie, ori am suferit vreo lobotomie pe parcursul evoluţiei mele. Probabil, de aceea, mă menajează constant atunci când vine vorba despre alegerea vreunui cadou potrivit, ignorându-mi cu eleganţă toate ideile: “Alte propuneri tâmpite mai ai?”. Ce mai, este topită după sfaturile mele!

Şi uite-aşa, priceperea şi gusturile mele “fine” în materie de cadouri mă salvează de la un mare chin: găsirea cadoului. Pentru că, din punctul meu de vedere, aceasta este cea mai mare problemă a umanităţii, încă de la inventarea darurilor şi până în era noastră. Bineînţeles că, într-o astfel de chestiune delicată există şi o excepţie, dar care nu se pune: paranormalul de Moş Crăciun, singură fiinţă care ştie la fix ce cadou îşi doreşte fiecare.

Chiar dacă nu este deloc floare la ureche să găseşti cadoul perfect, capabil să stârnească deopotrivă bucurie sinceră şi emoţii fel de fel, nevastă-mea are ambiţie şi răbdare nesfârşită. De fiecare dată, ţine morţiş să-l concureze pe însuşi Moş Crăciun. Caută în stânga, caută în dreapta, în sus şi-n jos, şi tot găseşte ceva potrivit, pe gustul şi firea destinatarului. Eu stau cuminte, ca un nepriceput ce sunt, învăţând de la maeştrii în viaţă, cum pare nevastă-mea.

dar 1

Cam acestea erau coordonatele arzătoarei probleme a cadourilor anul trecut, prin decembrie, când în aer începuse deja să miroasă a … Moş Crăciun. Bineînţeles, nevastă-mea intrase într-o firească stare de fibrilaţie, de puteai să juri că soarta sărbătorilor depindea, sută la sută, de deciziile şi alegerile ei. Iar eu o ajutam din răsputeri: eram complet pasiv, moţăind pe canapea, ori de câte ori îmi dădea ocazia şi răgazul. Asta până într-o seară, când starea ei s-a agravat. Pe lângă grija sărbătorilor, mai avea o copleşitoare apăsare.

-Nu, nu, nu! Nu putem merge, în ajunul Crăciunului, la Ioana, aşa!, am auzit-o pe nevastă-mea rostind clar şi apăsat. Un novice ar fi putut jura că vorbea cu mine. Nu era aşa. Pur şi simplu, disimula. Era, clar, un monolog, în care nici rolul de figurant nu-mi venea bine. Mai ales că vorbea de Ioana, prietena ei din copilărie, care, printr-o şmecherie a lui Moş Crăciun, venise pe lume exact în ziua “Z” a darurilor: ajunul Crăciunului. Şi, culmea, Ioana împlinea fix 30 de ani, vârstă pe care nici Balzac n-o băgase atât de mult în seamă ca nevastă-mea.

-Alo, Grinch, eşti pe recepţie? Tu nu auzi că avem o problemă? Ce-i pot lua Ioanei, de ziua ei, exact de Crăciun? Are de toate, nu-i plac darurile scumpe, dar nici cadourile anapoda. Nu înghite gesturile forţate şi nici chestiile insipide, bune de aruncat în vreun sertar. Ea vrea ceva simplu, cald, frumos…

-Şi tocmai tu nu ai găsit aşa ceva?, am mormăit eu, amuzat vizibil de marea încurcătură.

Era îmbufnată. Şi tare bine îi stătea! Într-adevăr, dilema nevesti-mii nu era o joacă de copii. Pentru că Ioana era o persoană specială, acea persoană căreia i-ar fi făcut cadou o tonă de fericire şi bucurii, dacă un buchet atât de unic şi preţios s-ar fi găsit vreodată la vânzare.

-Ia stai!, a izbucnit deodată. Se luminase ca un pom de Crăciun, semn că ideea salvatoare apăruse brusc, de nicăieri. De unde era coşul ăla, de la tine de la job, pe care l-aţi primit în primăvară, de Paşte? Coşul ăla drăguţ, cu vin, cu gem şi cornuleţe cu prune, cu clopul ăla dulce, lingură de lemn şi castronaşul de lut?

-Păi, de la firma, de unde să fie?, am lămurit eu chestiunea, cu un argument puternic, deştept foc.

S-a uitat la mine îngăduitor, aşteptând răbdătoare să evoluez treptat la stadiul de biped gânditor şi să-i înţeleg mesajul. Când mi-a picat fisa, a fost uşor. L-am sunat pe Victor, colegul meu, care îşi ratase de puţin cariera. Trebuia să se facă secretară, pentru că doar secretarele ştiu tot, oricând, în cel mai mic amănunt. Şi am aflat!

-Ghiftsolution!, am exclamat eu triumfător

-Au site? Se comandă şi online?, mi-a retezat ea brusc avântul şi şi-a început tirul de întrebări. Când am deschis laptopul s-a liniştit. Părea chiar încântată. Întrebările şi-au primit răspuns, iar nedumeririle au fost înlocuite de exclamaţii

-Oho! Am nimerit la fix. Uite ce de cadouri! Chiar şi pentru Crăciun! Vai, ce coşuri drăguţe! Zici că e magazinul lui Moş Crăciun

Presimţeam, totuşi, că nu va fi chiar simplu. Cu nevastă-mea nimic nu e simplu

-Dar pe care să-l aleg?, am auzit imediat întrebarea întrebărilor, cea care lasă loc întotdeauna de numeroase îndoieli

-Clar aş vrea un coş de Crăciun! Dar trebuie să-i placă şi Ioanei… Ce zici de coşul ăsta, “Lady’s Ghift”? E plin de delicatase şi are atâtea dulciuri…E dulce ca ea…

lady-s-gift-334-2

Am dat să-mi exprim părerea de expert, dar n-am apucat să deschid gura decât ca să iau aer. Nu păream persoana potrivită pentru a-i inspira vreo idée oricât de amărâtă

-Ah, uită-te la ăsta! E superb! Nu e tocmai un coş aniversar, dar parcă este făcut pentru Ioana

-Coşul Datini Româneşti?”, am întrebat eu, ca să nu tac

-Da, e minunat. Priveşte ce minunăţii!  Până şi zacuscă şi palincă are! Şi castron şi cănuţă ceramice, lingură de lemn şi suport de lut pentru lingură. Vaiii! Şi un brăduţ împodobit! Gata, îl luăm!

cos-datini-romanesti-354-2

Când credeam că sentinţa se pronunţase, fără drept de apel, am auzit-o, din nou, şi mai însufleţită parcă

-Ce frumos! Văd că putem să-i personalizăm coşul. Putem să-i ataşăm un mesaj…

Şi ce credeţi c-am făcut în următoarele două ore? Un intens brainstorming, în căutarea mesajului ideal pentru Ioana. Când l-am descoperit, îmi venea mie să beau sticla de vin din coşul-cadou:

“Iubirea este un meşteşug! Noi ţi-o dăruim alături de magia lui Moş Crăciun! De 30 de ori “La mulţi ani!”!

Gândul la o licoare rubinie sorbită încet dintr-un pahar a fost însă alungat brusc. Nevesti-mii îi mai venise o idée.

-Ştii ce m-am gândit?!, a rostit ea apăsat, în timp ce mă întrebam dacă a venit timpul să învăţ şah, măcar aşa ca tehnică de deprindere a răbdării

-Văd că Giftsolution este number 1 în România în cadouri corporate. Ce-ar fi să dăruim de Crăciun astfel de coşuri şi la noi la firmă? Uită-te la coşul “Crăciun Fericit”! Este super inspirat şi extrem de convenabil! Ar pica oricui cu tronc! Sigur o să vorbesc cu şeful!, a declarat ea c-un ton învingător.

cos-craciun-fericit-358-352-2

Ajunul Crăciunului a fost o zi de pus în ramă şi nu doar pentru  Ioana. Într-adevăr a fost copleşită de surpriza noastră, de mesaj, iar bucuria ei ni s-a transmis şi nouă, laolaltă cu atmosfera magică de Crăciun.

Cert este că, de sărbători, nevastă-mea a fost în al noulea cer. Şi-avea de ce! Nu doar pe Ioana o făcuse fericită, ci şi pe colegii ei. Cadourile în coş primite de Crăciun i-au emoţionat vizibil. Erau un dar cu suflet, iar sufletul le fusese atins şi cucerit.

Pentru nevastă-mea, dar şi pentru mine, cadourile din coş care au smuls atâtea zâmbete şi au născut atâtea bucurii au fost cel mai bun argument că, de sărbători, dar şi la ocazii speciale, un dar inspirat poate face cât o mie de cuvinte. Mai ales dacă ţi-l sugerează un aliat care ştie să-ţi împacheteze fericirea, pentru a o oferi, la rândul tău, cu drag.

ghiftsolution


Posted October 2, 2017 by admin in category SECTIA DIVERSE

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>