November 7

NĂMEŢI DE …CĂRŢI

bookaholic-1sursa:bookaholic.ro

-Auzi, care mi se potriveşte? Ăsta purpuriu sau cel alb? Întrebările nevesti-mii, nevinovate în esenţă, nu erau niciodată chiar atât de naive pe cât păreau şi, invariabil, deloc simple. Apăruse vijelioasă în prag cu două fulare, sugerându-mi că, în ciuda căldurii plăcute din sufragerie, avea de gând să-şi înfăşoare unul la gât. Şi afară era vijelie. Se pornise în zori, mai întâi timid, cu doi-trei fulgi rătăciţi de vânt, apoi tot mai furios, aproape turbat. Îmi era clar că fularul alb era că neaua vânturată de afară. Dar cel purpuriu cu ce s-ar fi asortat?

-Albul nu-i culoare, e … alb, zic eu curios nevoie mare să văd cu ce s-ar fi potrivit purpuriul. În orice caz, cu pijamaua ei turcoaz cu elefănţei galbeni ar fi fost crima perfectă. Cred că a observat privirea mea chiorâşă şi-a zâmbit.

-Bine, aleg pururiu. Se potriveşte cu Agatha. Sau cu “Zece negri mititei”?

Weekend-ul era, prin definiţie, dedicat cărţilor, mirosului de hârtie tipărită şi-a comentariilor pătimaşe de tot felul. Ăsta era tabietul nostru: la sfârşit de săptămână toată familia citeşte. Adică, eu şi ea.

Chiar îşi înfăşurase fularul purpuriu la gât şi, nu ştiu de ce, dar elefănţeii chiar erau criminali. Aveam pe măsuţa de lângă canapea un teanc de cărţi de la editura RAO, ca un făcut toate din secţiunea “clasic”, acel stil ca un vin bun, care nu îmbătrâneşte niciodată, ci dimpotrivă, are şi mai mult parfum. Erau ultimele ei descoperiri. Ea îşi alesese din start Agatha Christie şi-al ei “Zece negri mititei”, pentru că era un randez-vous cu geniul, c-un parfum atât de unic, cum numai o minte sclipitoare îţi tatuează senzaţii şi sentimente de-a valma, în creier şi-n inimă, deopotrivă.  Eu alesesem Franz Kafka, “Procesul”, dar nu neapărat că era de categorie “heavy”, ci pentru că am fost întotdeauna curios să descifrez absurdul. Iar Kafka a înfăşurat absurdul într-o poveste, pe care, câteodată, o mai trăim şi noi. De câte ori n-am fost acuzaţi aiurea de lucruri de care suntem străini? Ce mi s-ar fi întâmplat dacă nevastă-mea m-ar fi suspectat că nu-mi plac elefănţeii galbeni aplicaţi pe pijamaua ei turcoaz? Cu siguranţă n-ar fi fost nimic clasic, ci mai degrabă thriller.

a-douasursa:huffingtonpost.ca

Afară vântul se zbătea din răsputeri să se joace cu fulgii tot mai grei, dar în casă furtuna albă se auzea molcom, acompaniată doar de foşnetul paginilor întoarse.

-Ştii ce-ar s-ar potrivi cu Agatha? Un ceai c-un strop de coniac…Bineînţeles că ţie îţi revine onoarea de a-l servi, zisese nevastă-mea cu nasul iţit dintre pagini

-Corect!, am admis eu fără pic de împotrivire. Stropul de coniac ţi-l dau ţie, iar mie îmi torn restul. Pentru Kafka. Am nevoie să sting revolta.

-E vorba de Kafka sau de … pijamaua mea? Simt eu că ai ceva procese de conştiinţă, mai serioase decât “Procesul”, când dai cu ochii de elefănţei.

Am adus ceaiul fierbinte, coniacul şi după ce-am sorbit cu grijă să nu întrerupem spectacolul pur, uşor turbat de-afară, ne-am pus pe confensat.

-Ştii ce e uimitor la “Zece negri mititei”? Nu faptul că n-ai nici cea mai mică idee cine e criminalul şi îi suspectezi, pe rând, pe toţi, ci intriga, suspansul, modul în care e cusută grozăvia, pornind de la un simplu cântecel pentru copii. E tipic pentru Agatha Christie, laolaltă cu atmosfera parfumată în care învăluie povestea. Te face părtaş la acţiune, te transpune în locuri şi timpuri demult apuse, care miros a nobleţe vintage, a ţinută cu mănuşi albe şi pahare colorate cu absint.

agathasursa:rao.ro

-Senzaţii destule sunt şi la Kafka. El nu explică absurdul, te implică în poveste şi te obligă să retrăieşti perpelxităţi, frustrări, revolte, cu care te-ai întâlnit şi-n viaţa de zi cu zi. “Procesul” lui devine procesul tău, iar neputinţa lui, slăbiciunea ta. Kafka îţi deschide o uşă , ca să constaţi că a fost doar începutul, că mai sunt multe alte uşi, care ascund alte experimente stupide, alte nedumeriri.

procesulsursa:rao.ro

Afară vântul se îmblânzise puţin, nu însă şi ninsoarea, parcă tot mai înverşunată. Iarna venise devreme, aproape neanunţată, dar, dacă stăteam puţin şi mă gândeam, nu mai era mult până la Crăciun. Deja era miros de sărbătoare, de euforie, la orice colţ de stradă, în vitrine şi-n orice magazin. Mai lipseau doar colindătorii, dar nu îmi făceam griji: în curând aveau să sune la uşă din sfert în sfert de oră.

-Ce mai avem de la RAO?

dreaming-raosursa:rao.ro

Mă uităm pe măsuţă căutând din priviri următoarea carte şi următorul alibi pentru taifas.

-Păi, “Muntele vrăjit” a lui Thomas Mann, “Basme” de Hermann Hesse şi “Cronica unei morţi anunţate” a lui Gabriel Garcia Marquez… Clasice, superbe…le ştii…

-Hmm, “Basmele” nu le-am citit. Am ‘tocit” însă, din scoarţă-n scoarţă, şi Marquez şi “Muntele vrăjit” a lui Mann. Cel puţin cartea lui Mann… m-a vrăjit. Bine, eram şi la o vârstă aplicată parcă mie atunci când am citit-o. Atunci am realizat cum te poate schimba lumea din jur, anturajul, cum ajungi să te maturizezi, învăţând zi de zi. C-aşa e viaţa: cu fiecare experiment mai faci un pas, cu fiecare lecţie însuşită, mai înţelegi ceva. Uite, de exemplu, eu abia acum am priceput că nişte elefănţei galbeni pe fond turcoaz, nu induc întotdeauna stări de leşin…

muntele-vrajitsursa:rao.ro

-Hai nu exagera, că pijamaua e drăguţă foc

-Sigur, e moartea pasiunii, am încercat eu, bland, s-o necăjesc puţin

-Să ştii că weekend-ul următor schimbăm registrul, zise ea entuziasmată de…nu ştiu ce

-Îţi iei altă pajama?

-Nu! Am văzut cărţi minunate la RAO şi în alte secţiuni: thriller, mystery, acţiune, romance şi chiar SF. Uite am zărit o carte pe care n-am citit-o, deşi în materie de autori nordici, de thriller-uri şi cărţi poliţiste, trebuie să recunoşti că sunt expertă: “Nu privi înapoi”, de Korin Fossum, “regina crimei” din Norvegia. Cum mi-o fi scăpat?

Era clar că, în curând, va umple toată casa cu cărţi de la RAO. Unele trebuiau recitite, altele savurate în premieră.

logo

Da, e frumoasă iarna, în prag de sărbători. Afară-i viscol şi-n casă nămeţi de…cărţi!

Aceste lecturi au fost consemnate pentru SuperBlog 2016.


Posted November 7, 2016 by admin in category SECTIA DIVERSE

2 thoughts on “NĂMEŢI DE …CĂRŢI

  1. Pingback: SuperBlog | Proba 15. În așteptarea Crăciunului

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>