November 4

DENIM, CHIMIE PURĂ!

blugisursa:answear.ro

Ador blugii şi iubesc denim-ul lor nemuritor, persuasiv! I-aş purta oricând, oriunde, chiar şi-n pat în loc de pijamale, la masă, la baschet, în autobuz, pe jos, la muncă, la restaurant… E adevărat, pasiunea mea pentru blugi n-a fost chiar dragoste la prima vedere, dar nici un simplu foc de paie. Cert este că patima, în timp, a suferit ceva sincope legate mai degrabă de stilul lor mereu schimbător adaptat timpurilor şi capriciilor modei.

Am făcut cunoştinţă cu prima mea pereche denim adevărată, abrupt, dintr-un accident de tot râsul, dacă, la vremea respectivă, nu l-aş fi tratat că pe o adevărată tragedie. Eram la liceu şi mă urneam cu greu către clasă, la ora de chimie, percepută de mine şi de alţii drept un supliciu enorm. N-am rezistat să nu alerg după o minge de fotbal care evadase de pe terenul de fotbal şi să n-o lovesc cu sete. Pe moment, mi s-a părut totul ok. Când am ajuns în clasă şi m-am aşezat în bancă, am sesizat, însă, că şutul în minge provocase pantalonilor mei din bumbac o întindere exact la spate. Sau mai simplu spus, erau rupţi… binişor. Nici n-am apucat să “savurez” pe deplin stânjeneala, că în clasă a apărut “profa” prevăzută, ca de obicei, cu temutul catalog. Şi, până să mă dezmeticesc, aud, suav:

-Eugen, te rog, la tablă!. Am simţit, pământul prăbuşindu-se, din rărunchi, sub mine. Cum să ies eu la tablă, cu pantalonii rupţi aşa de bine-n fund?

-Ştiţi, am entorsă!, am reuşit eu să caut o scuză, cât de cât, s-o cred şi eu.

-La cap?, zise doamna aproape amuzată mai mult de handicapul meu locomotor decât de cel neurologic, evident după notele din catalog

-Nu chiar la cap, mai mult la un picior…

-Bine, scrie-mi pe tablă, ce se-ntâmpla dacă fierul se oxidează. Scrie-mi formulă ruginei…

leesursa:answear.ro

Adevărul că îmi păsa enorm de rugină. Cum să ajung la tablă cu pantalonii descusuţi exact în …sud? M-am strecurat ca o felină printre bănci şi nici acum nu ştiu cum am ajuns cu spatele la tablă, ferit oarecum de privirile iscoditoare. Dar cum să scriu la tablă, întors şi rupt în…?

-Îmi cer scuze, dar cred că am entorsă şi la mână, am zis eu repede, sperând într-o minune. Vă zic repede, ca să facem economie de cretă. Fierul oxidat, adică rugina, e …oxid de fier

-Bravo! Treci la loc şi ora următoare ne întâlnim tot aici. Eu la catedră, tu la tablă, ca să-mi povesteşti cum e cu chimia şi cu tabloul lui Mendeleev.

M-am scurs cu grijă către bancă, trăgând cu chin mare de sacou, acoperându-mi cu mare grijă deficitul de stofă şi de imagine de… la brâu în jos. Am numărat minut cu minut timpul rămas din oră, iar când am auzit soneria de pauză, am ţâşnit ca din puşcă. Nu îmi mai trebuiau ore, îmi trebuiau doar pantaloni. Când am ajuns acasă, am dat cu ochii de frate-miu care se uita la mine ca la o chestie pe care n-o pricepea. Probabil nu înţelegea de ce o ştersesem de la ore. Era culmea! Se găsise cine să mă judece în cea mai tristă zi a mea! Tocmai el, care până să ajungă la facultate, nici n-am ştiut dacă făcea liceul sau chiulea! I-am zis pe repede înainte toată păţania mea, insistând asupra tragediei pantalonilor despicaţi. Bineînţeles c-a râs ca apucatul, cu poftă, ca să îmi facă-n ciudă

-Mă, dar tu ai mai crescut!, a zis el, de parcă tocmai constatase că piciul de frac-su nu mai e mogâldeaţa pe care o urca, mai demult, în corcoduş numai ca să experimenteze cam cât îi ia ca să coboare. Ia, vino-ncoa să-ţi arăt ceva! Ia, probează ăştia!, mi-a arătat el din ochi o pereche de blugi aruncaţi pe un scaun.

M-am topit, dintr-o dată. I-am studiat repede din priviri, apoi cu grijă, când îi ţineam în mâini. Păreau aproape noi. Ce albastru, ce croială şi ce cusături! Erau ceva ce nu văzusem, erau o minune!

-Hai, nu te mai zgăi ca tăntălăul! Îmbracă-i, probează-i!

Când i-am luat pe mine, nu-mi venea să cred. Erau, parcă, făcuţi pentru mine! Pluteam de fericire!

-Sunt Levi’s blegule, marfă de marfă. Crezi că ţi-i dădeam dacă îmi veneau mie?

Mai purtasem blugi, dar ăştia erau altceva: erau prima mea pereche de blugi adevărată. Şi i-am purtat ani buni, mândru nevoie mare şi sigur că n-o să mai am parte de accidente de tot râsul. N-am renunţat la ei nici când s-au tocit bine şi nici când denim-ul a cedat şi s-a rupt pe ici pe colo, dar nu în … sud. Deja era moda blugilor rupţi, iar eu eram în trend. Nici când am renunţat definitiv la ei, nu mi-am trădat prima mea dragoste adevărată: Levi’s.

Următoarele perechi au fost tot Levi’s: o pereche clasică, dreaptă, pentru o ţinută mai protocolară, iar alţii evazaţi, c-o tentă hippie. Adevărul că, la capitolul blugi Levi’s, ai de unde alege, fie că eşti băiat sau fată, pentru că au o mare diversitate de culori şi de croieli, iar calitatea îi recomandă. Oricum ar fi, clasici, casual, skinny, cu talie joasă, cu croială dreaptă sau cu una lejeră, boyfriend, în tonuri de la albastru clasic până la tonuri de negru sau albastru închis, toate perechile sunt minunate, au ceva al lor. Levi’s sunt sănătoşi şi rezistenţi, dar şi comozi, cu croieli superbe, indiferent dacă sunt clasice sau îndrăzneţe.

regular-levis-2regular-levis-1

sursa:answear.ro

Cu timpul, însă, am început să trag cu ochiul în stânga, în dreapta, şi influenţat de tendinţe, de păreri şi gusturi n-am mai ţinut seama, nici de firmă, nici de forme. Am încercat blugi conici, deja rupţi ori “murdari”, casual sport şi chiar slim, în cele mai diferite culori. Am îmbrăcat şi salopete denim, bermude, geci, veste şi cămăşi de blugi.

diesel-1sursa:answear.ro

Acum sunt, din nou, fan-ul blugilor drepţi, clasici, cu aerul lor office, din simplu motiv că-i pot purta oriunde. Îmi plac şi blugii conici de la Levis’s cu croiala lor vintage, dar şi cei clasici de la Lee ori Diesel. În schimb, nevastă-mea e topită după blugii evazaţi, din cel puţin două motive: îi par retro şi are senzaţia că o fac mai înaltă.

rochie
sursa:answear.ro

Când, însă, vine vorba despre vacanţe şi excursii, alegem blugi comozi, în general regular. Vara, denim-ul subţire e … must have, fie că e vorba despre blugii mei, bermude sau rochiile ei.

grecia-232

În anotimpurile reci, normal că ne adaptăm capriciilor vremii cu blugi mai groşi oricum ar fi, chiar şi tăiaţi ori rupţi, dacă peisajul ori atmosfera nu impune ţinute pretenţioase.

grecia-918

Da, am fost crescuţi în stilul jeans şi-l tot probăm, zi după zi, mai chic, mai rebel sau mai sobru, după cum ne dictează starea, cheful sau împrejurările. Nimic nu se compară cu stilul liber şi confortabil al denim-ului, cu adaptabilitatea sa perfectă la ţinute fel de fel, de la cele sport, lejere, până la cele sobre, office. Şi poate, mai important, denim-ul are o altă mare calitate: nu se destramă înainte de ora de chimie. El însuşi e chimie pură! Şi, mai mult, nu e niciodată “ruginit”!

logo

Aceste dezvăluiri au fost făcute pentru SuperBlog 2016.


Posted November 4, 2016 by admin in category SECTIA DIVERSE

1 thoughts on “DENIM, CHIMIE PURĂ!

  1. Pingback: SuperBlog | Proba 14. Denim, te iubim!

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>