October 26

FIORI LA BUCHET

flori

sursa: olla.ro

Am fost irezistibil de când m-a adus … barza! Am frânt atâtea inimi, că nici nu mai ştiu! De exemplu, când nici n-aveam măcar un an, cap-coadă, şi încercam să gânguresc ceva cuvinte, toată lumea roia în jurul meu. “Vai ce bebe frumos! Vaiii, are două picioare! Vai, are şi cap!”, era refrenul tandru cu care eram legănat, mai mult în minte şi pe braţe, decât în pat. Mult mai târziu, când mi-am dat seama că am două picioare şi cap, am sesizat chiar că am pe vino-ncoa. Bunicul se holba mereu la mine, zâmbind pe sub mustaţă: “Hmm, ăsta e Făt-Frumos, îmi seamănă leit!”.

Până să-mi dau eu seama care e treaba cu laptele praf, cu jucăriile de tot felul, pe care trebuia doar să le privesc, nu să le stric, m-am trezit, brusc, la grădiniţă. Acolo chiar am fost un mare crai. Nici n-apucam să-i pictez cu carioca geanta doamnei educatoare, că şi eram trimis la colţ. Eram irezistibil! Cât despre Ana, ce să mai zic? Îmi plăcea atât de mult pistruiata aia cârnă, cu codiţe ca un ficus, încât, atunci când mi-a dat o bucată din plastilina ei, i-am oferit, în schimb, cu drag, o broască, prinsă de mine cu viclenie şi răbdare, din curte, de afară. Ţin minte c-a ţipat atât de tare, că n-am mai avut niciun dubiu: îi picasem cu tronc, mă iubea!

toxelsursa: toxel.ro

Şi ştiţi cum trec anii… Te înalţi încet-încet şi, poate de aceea, priveşti fetele cu alţi ochi, iar ele te privesc mai… altfel. Dar asta nu mi s-a părut deloc povară. Dimpotrivă, eram şi mai cuceritor: nu îmi vorbea niciuna, decât din manual. Bineînţeles, asta era numai şi numai din cauza farmecului meu irepetabil, unic şi fără egal. La facultate a fost şi mai şi: am stârnit adevărate pasiuni. Mă adora toată lumea, atunci când mai citeam din cursuri, iar ei nu. Iar fetele, fetele deja femei în toată firea, îmi făceau curte, ca să le aduc un sendviş, din centru, de la vreo 3 kilometri.

Şi uite-aşa, m-am trezit într-o firmă uriaşă, întinsă pe vreo 5 etaje, unde sunt, zi de zi, în centrul atenţiei. De exemplu, ieri, portarul m-a cofundat cu băiatul care aduce pizza. De-aceea, poate, o exclamaţie venită dinspre birourile de la uşă m-a lăsat rece. Cu siguranţă, nu eu eram subiectul, de ce m-ar fi interesat?

-Ops, cine e fata?, se auzi o voce uşor, în şoaptă

-Habar n-am! Aaa, ia stai! E Andra, a venit acum o săptămână! N-o ştii?, venise repede răspunsul

-Nu! Cum mi-a scăpat aşa o frumuseţe?

Cuvântul “frumuseţe” m-a făcut să tresar brusc. Nu, nu era o frumuseţe. Epitetul era palid. Parcă plutea, iar ochii, ochii ei verzi, magnetici, zâmbeau cu pasiune. Mergea uşor printre birouri cu câteva dosare-n mână, iar paşii ei, erau atât de siguri, erau … ireali. Emana, prin toţi porii, viaţă, încredere şi optimism. Când mi-am dat seama că mă holbez la ea, ca la o fantomă, pe care nu ştii de unde s-o iei, m-am trezit din vis.

-Auzi? Ce crezi, ar accepta o invitaţie în oraş?, am auzit, iar, vocea dinspre uşa, către cealaltă, de lângă ea

-Poţi încerca, dar nu cred că e de nasul tău!

-Nu zău? O să mai vedem…

A doua zi, de dimneaţă am avut un şoc. Ea, Andra, stătea de vorba cu colegul încrezător pe el. Mi s-a făcut inima ghem. Gelozie? De ce şi cum? Eu, vestitul “cuceritor”, să sufăr din cauza unei fete care, probabil, are anume gusturi ori alte gânduri? Şi, totuşi, ceva nu îmi dădea pace, mă macina profund. De ce acea fată mă tulburase?

Am stat pe gânduri toată ziua, iar la finalul ei tot nu aveam răspunsuri, dar aveam un mic plan. Îmi încolţise-n minte, încet, încet, şi cu timpul … înflorise. Da, trebuia să-l pun în aplicare! Ajuns acasă, am uitat de mâncare. Am deschis calculatorul şi-am căutat febril pe internet. Aşa am dat de o florărie online perfectă pentru planul meu:  olla.ro. Avea aranjamente florale, dar şi buchete de flori superbe, create să seducă uşor, instantaneu. Pe mine mă cuceriseră din prima, dar oare şi pe ea? Am zăbovit destul ca să-mi dau seama că fiecare floare, fiecare buchet şi aranjament era o operă de artă făurită de meşteri iscusiţi într-un atelier de design floral cum altul nu-i.

micul-gigant-trandafir-din-ecuador-150x150sursa: olla.ro

Iar fiecare cadou floral avea ceva al lui, aparte, crea un sentiment, o stare. Unele flori, cu nuanţe calde, diafane, se strângeau într-un buchet suav, deopotrivă discret şi impresionant. Alte buchete de flori, aranjate cu fantezie în note îndrăzneţe, te răscoleau din cap până-n picioare, îţi topeau inima şi, tot ele, o înviorau. Era o minunată risipă de imaginaţie, o cascadă de culori şi note răpitoare, ce vrăjeau de la distanţă. Parcă simţeai parfumul prin ecran!

new-shop11sursa: olla.ro

Mi-a luat mult până m-am hotărât care cadou floral ar fi perfect. Toate erau seducătoare, toate cucereau! Într-un târziu, după dezbateri ample, cu mine însumi, am decis: “Curcubeul Vestitor”, un buchet de lalele, frezii şi lisianthus, absolut superb. Era mesajul înmiresmat cel mai potrivit pentru a o face curioasă şi a-i transmite ceva mai mult decât nişte simple cuvinte. L-am comandat împreună c-un bileţel cu nişte versuri, un prim pas în planul meu:

“Te visez întruna, te visez plutind

Eşti ca o mireasmă, te ador zâmbind”

curcubeul-vestitor-buchet-de-lalele-frezii-si-lisianthus sursa: olla.ro

Au trecut câteva zile, parcă prea lungi, de frământări şi nerăbdare. O mai zăream pe Andra, din când în când, şi eram tot un fior. Ochii îmi scânteiau, iar inima trepida. Când a primit buchetul de flori, eram să cad de pe scaun. Surpriza a fost imensă, a copleşit-o. Iar când a citit versurile inventate de mine, s-a îmbujorat. Era copleşită de emoţii, iar ochii îi scânteiau. S-a uitat, uşor curioasă, în jur aşteptându-se să descopere misteriosul destinatar, apoi a privit din nou buchetul din mâna ei. Zâmbea din toată fiinţa ei, iar eu zâmbeam în sinea mea. Pluteam de bucurie!

Încurajat de fericirea ei şi de emoţiile mele, am devenit clientul Olla, ori de câte ori, mesajele mele parfumate ajungeau la Andra. A două oară am ales un “Portativ Îndrăgostit”, un buchet de frezii şi lalele cu-adevărat ameţitor. Era, într-adevăr, un dans pe portativ, o înlănţuire de emoţii, de parfum şi de culori. Era un dar suav, îmbătător, pe care i l-am oferit alături de-un alt bileţel şi de alte două versuri:

“Iată, nu am stare, nu ştiu cum să-ţi spun

Unde îţi sunt ochii, să-i sărut acum?”

portativ-indragostit-buchet-de-frezii-si-lalelesursa: olla.ro

A primit al doilea mesaj parcă şi mai copleşită. Nu ştia de unde să-l ia. Era nedumerită, fericită? Toate la un loc?

Al treilea buchet a fost “Dragoste pură”, un aranjament floral de trandafiri şi un mesaj, în versuri, la fel de… purpuriu:

“Blând mă uit la tine, fierb în sinea mea

Eşti dulce ispită, eşti de catifea”

dragoste-pura-aranjament-floral-trandafiri-ecuadorsursa: olla.ro

I-am privit reacţiile, din nou, şi le simţeam de parcă ar fi fost ale mele. Era mai calmă, dar mai intrigată ca oricând. Era clar: cineva făcuse o pasiune pentru ea, dar cine? Ochii îi străluceau la fel de tare, iar inima, simţeam, îi ticăia tot mai alert. Nu mai era glumă, nu era un joc. Acolo, undeva, printre birouri, era pasiune. Era timpul pentru încă un buchet. Şi am ales: un “Mesaj de iubire”, 25 de trandafiri superbi … într-unul singur, într-un coş cu flori. Iar mesajul scris pe bileţel era simplu:

“Spune-mi, ce-am în minte, când te văd în zori?

Cincizeci de dorinţe şi un coş cu flori?”

mesaj-de-iubire-buchet-din-25-de-trandafiri-premiumsursa: olla.ro

Ceva ciudat s-a întâmplat, însă, când Andra a primit coşul cu trandafiri. I-a privit … mai altfel, mai intens. Apoi am simţit că-mi fuge pământul de sub picioare. Mă privea senin. De unde ştia că-n clipa aia, o văd numai pe ea? Cum a aflat că-n ochii mei era numai ea?

Nu ştiu de ce nu m-am prăbuşit, dar când i-am întâlnit privirea am simţit că…leşin. Zâmbea! Ştia?

Într-adevăr, ştia! Mi-am dat seama după câteva minute, când era lângă mine cu nişte bileţele în mână.

-Bună, mi-a zis şoptit, ca un secret. Tu chiar credeai c-ai să te ascunzi?

-Eu?, m-am bâlbâit… desăvârşit

-De vreo trei săptămâni mă chinui să descopăr ceea ce n-am descoperit niciodată: atâtea emoţii şi sentimente ascunse cu parfum şi rime, între petale. Dar ieri…am ghicit! Ştii de unde? Ştii cum te-ai dat de gol?

-Eu? Nu … m-am bâlbâit iar şi mai abitir

-Ai trecut pe lângă biroul meu şi te-ai oprit. Ai văzut biletele aşezate unul sub altul şi faptul că am descifrat acronimul tău. În parte… Azi chiar aşteptam să mai primesc un “S” şi-un “C”.

Rămăsesem mut. Nu numai că observase că o sorbeam din ochi, probabil, încă de la început, dar şi-a dat seama că eu eram “criminalul”. Am încercat, totuşi, evaziv, să-i par “nevinovat”.

-Acronim?, am întrebat cu glasul sugrumat

-Da, iată!, mi-a zis întinzându-mi mesajele cu versurile inventate pentru ea. Erau aşezate unul sub altul cu prima literă a fiecărui rând îngroşată. Era exact aşa cum mă gândisem, crezând că literele formează un descântec, veşnica formulă a iubirii: TE IUBESC!

Te visez întruna, te visez plutind

Eşti ca o mireasmă, te ador zâmbind

 

Iată, nu am stare, nu ştiu cum să-ţi spun

Unde îţi sunt ochii, să-i sărut acum?

Blând mă uit la tine, fierb în sinea mea

Eşti dulce ispită, eşti de catifea

Spune-mi, ce-am în minte, când te văd în zori?

Cincizeci de dorinţe şi un coş cu flori?

logo

Acum, Andra nu mai este fata străină cu ochi verzi, aprinşi, scânteietori. Andra e lângă mine. Ea a mea! De-acum ne leagă multe: o taină, iubire şi sute de flori!

Aceste destăinuri au fost scrise pentru SuperBlog 2016.


Posted October 26, 2016 by admin in category SECTIA DIVERSE

1 thoughts on “FIORI LA BUCHET

  1. Pingback: SuperBlog | Proba 10. Buchete Olla

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>