September 29

UNT CU AMINTIRI

unt-cremos-kerrygold-150x150Copilăria este, indiscutabil, acea etapă a vieţii în care poţi încerca orice, fără vreo teamă, pentru că toţi te cred mic şi prost. Este de ajuns să-ţi vezi tatăl meşterind la maşină, că-ţi vin idei geniale. Sari repede în ajutorul lui şi îndrepţi şi tu, cum poţi, cu un ciocan, caroseria. Şi zorul mamei prin bucătărie, printre oale aburinde, tigăi încinse şi fel de fel de ustensile, îţi stârnesc imaginaţia. Ba chiar, fără să ai habar de alchimia bucatelor, încerci şi tu să-i imiţi gesturile şi reţetele. Doar nu s-o supăra, tam-nesam, că ai întins untul pe faţa de masă! Dimpotrivă! Mama te îmbrăţişează cu un surâs cald, bucuroasă că ai descoperit untul mai repede decât au descoperit alţii roata.

Tocmai el, untul, a fost ingredientul meu favorit ani buni în copilărie. Ce mare scofală era să întinzi puţin unt pe pâine, ca s-o ştergi mai repede la joacă? Ce altceva se potrivea atât de bine cu cana de lapte cu cacao? Ce alt gust te vrăjea întocmai ca laptele prins în strat gros în oalele de lut ale bunicilor?

bunic-unt

Nici nu băgai în seamă ce fac alţii cu untul din pachet. Tu aveai reţetele tale simple şi delicioase: întindeai untul cu grijă pe felia de pâine, apoi îţi întregeai capodopera culinară cu un strat aromat de dulceaţă sau gem. Iar când găseai borcanul de miere de albine, era un adevărat răsfăţ. Parcă nicio altă combinaţie din lume nu rivaliza cu untul pe pâine şi miere.
Dar n-a trecut mult şi ai avut noi revelaţii. Gustul intens de lapte al untului se asorta perfect şi chiar sporea dezmierdat cu un praf de sare. Aşa ai descoperit felia cu unt şi sare mâncată pe fugă, înainte de şcoală, sau, pe seară, când căutai o soluţie să te apuci de lecţii. Apoi, treptat, n-ai mai părut puştiul mofturos de altădată şi ai început să experimentezi. Inspirat de alţii sau chiar de propriile gusturi ai reuşit să inventezi combinaţii tot mai îndrăzneţe: unt cu salam, cu brânză şi chiar cu brânză sărată şi dulceaţă ori miere. Căutai noi combinaţii deopotrivă delicioase şi surprinzătoare, mixturi şoc sau, dimpotrivă, suave.

kerry-cu-cacao

<- Auzi? Nu te juca, mănâncă! E bun?, îmi zise maică-mea uitându-se c-un ochi, chiorâş, cum mă luptăm c-o ditamai felie de pâine unsă cu unt, mai mult decât îmi era pofta
-Mami? Dar untul ăsta cum se face?
-Păi, simplu! Iei laptele şi-l baţi până iese untul din el! Zâmbea şăgalnic, conştientă că nu înţeleg nimic, dar bucuroasă că înfulec, cu poftă, tot
-Deci nu e smântână?
-Smântână nu e sigur, pentru că ai pus-o în acvariu, la peşti, zilele trecute, după ce bunicul ţi-a zis că Georgică, motanul, n-o să moară niciodată pentru că a mâncat mereu smântână
-Şi untul ăsta e mai bun? Bunicul ştie?
-Bineînţeles că ştie. El îl mănâncă, nu-l dă la peşti…>

kerrygold-unt-paine-150x150

Nici în anii de facultate, n-ai renunţat la deliciile untului, chiar dacă din cauza unor inevitabile neajunsuri financiare nu ţi-ai mai permis atât de dese răsfăţuri. După mese “copioase” improvizate cu untură în loc de unt sau cu câteva felii de margarină, îţi era tare dor de esenţa laptelui, de acea bucată de unt, care se topea în gură ca o minune. Suspinai de plăcere amintindu-ţi de acele clipe unice când erai de-o şchioapă, iar singura ta grijă era dulceaţa, care se scurgea parcă prea repede pe mână şi pe felia de pâine mângâiată cu unt. Îţi lingeai degetele de dorul spumei galbene, întinsă molcom, aşezat, pe pâine. Pofteai să mai respiri adierea de lapte gras de vacă, sănătos, odihnit bine.
În anii de facultate, nu ai prea ai avut dese ocazii să pofteşti la ingredientele care au dat savoare copilăriei. Dar, atunci când ţi s-a oferit ocazia unei astfel de reîntâlniri, totul a fost un randez-vous copleşitor. Pur şi simplu, ţi-ai pus unt pe amintiri şi le-ai gustat încet, pe îndelete, chiar dacă au fost dulci sau sărate…

preparat-unt

<-Băi, hai la chef! Cică, e deranj mare. Avem vreo 3 sticle de vin. Şi vine şi Ela, ştii tu, colega de la etajul 3…
-Mă, cred că vă refuz, de dată asta. Ia uite ce-am primit de-acasă!
-Cârnaţi? Tot şuncă? Untură? Ia-mă Doamne! Dacă mai mănânc untură, mă-ndrept, încet, spre… Polul Nord!
-Nu mă, e unt! E opera bunică-mii. Ea şi ăl bătrân, bunică-miu, ştiu una şi bună: porcul e porc doar pe frigare, puiul merge şi el, în oală, ameţit de verzituri, dar numai untul este făcut să fie descântat în toate cele
-Cum ar veni, poftim la unt şi o lăsăm pe Ela la etajul 3?
-Nuuu! O vrăjim cu… unt!>

cartofi-fierti-150x150

Bineînţeles că anii trec, iar gusturile se schimbă. Eşti om la casa ta, cu exact atâtea griji şi apăsări cât nu credeai că o să ai vreodată. Nu te gândeşti doar la tine, ci şi la cei din jur, iar, dacă mai ai timp, şi la alţii, din jurul lor. Ai însă acea răbdare şi înţelepciune de a le privi pe toate cu alţi ochi, mai profund, ai iscusinţa de a rezolva totul în tihnă.
Până şi bucătăria este altceva. Nu mai este locul în care mâncai pe grabă ori în care te precipitai să încropeşti ceva bucate în fugă. Acum bucătăria este un univers cu multe opţiuni, un laborator experimental de gusturi şi arome. Nici pachetul de unt nu mai este ce-a fost. Ieri îi găseai rost doar întins pe o bucată de pâine, astăzi este un ingredient minune, o companie ideală pentru cartofi, paste, fel de fel de prăjituri, sosuri, fripturi ori salate. În stare pură, topit uşor sau chiar încins, doar mângâiat sau, dimpotrivă, din belşug, untul e … unt. El dă savoare şi pune la fel de bine în valoare, şi o legumă, şi o bucată proaspătă de carne.
Uşor întins pe pâine, dulce, sărat ori provocat să se topească în tigaie, cucerind orice îi iese în cale, untul e … unt. E gustul copilăriei, al tinereţii şi al odihnei, când viaţa se încheagă, precum un lapte sănătos şi gras, precum un … unt.

lapte-pt-unt

<-Mami, hai, zi-mi povestea cu bunicul şi bunica!
-Nu, că nu eşti prea cuminte. Mănâncă-ţi untul şi dulceaţa şi-o să ţi-o spună taică-tu, cum ştie el
-Dar tati n-o să-mi spună mai nimic…
-Păi, cred şi eu. Cine te-a pus să pui smântână în acvariu?
-Trebuia… unt?
-Tu ce crezi?
-Eu cred ce spune tati: “Ela, mai dă-i şi fetei nişte unt!”>

preparat-kerry

Untul înseamnă amintiri nenumărate, topite molcom în anii ce-au trecut, înseamnă poveşti plăcute, aromate. Untul inspiră, crează şi provoacă gusturi, sentimente şi chiar stări. O demonstrează şi Kerrygold , untul născut atent, cu grijă, din lapte pur şi sănătos, cel care m-a provocat să-mi amintesc de clipe minunate şi gusturi unice de altădată. 

kerrygold-yellow-150x150
 Kerrygold  este un unt special, cu un gust cuceritor, întocmai ca cel făcut în casă, cu un secretul simplu: laptele din care este creat provine de la vaci irlandeze, crescute liber, care pasc iarbă verde până la 11 luni pe an. Prin comparaţie, în România vacile pasc iarbă doar vreo 7 luni pe an, iar restul, de 5 luni, se hrănesc cu fân. Tocmai această perioadă lungă de hrănire cu iarbă („grass fed”) conferă laptelui şi, implicit, untului Kerrygold un gust unic, special. 
Kerrygold înseamnă nu doar bun gust, ci şi tradiţie. Untul provine din laptele unor ferme mici ori de familie irlandeze, în care creşterea vacilor şi producerea unui lapte de calitate au fost transmise din generaţie în generaţie. De-a lungul ultimilor 50 de ani, Kerrygold a crescut, de la un singur produs in Marea Britanie, la un brand de nivel mondial, vândut în peste 60 de ţări din întreaga lume.

Secretul unui astfel de succes stă în gustul fin şi bogat al untului Kerrygold, dar şi în textura sa moale obţinută în mod natural. Kerrygold este untul pe care-l poţi întinde pe pâine la 5 minute după ce l-ai scos din frigider şi care îţi aduce aminte de unul de casă, pe care îl mâncai în copilărie.


Posted September 29, 2016 by admin in category SECTIA DIVERSE

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>