May 4

DE LA BLOG, LA VLOG

vlog 1Nu ştiu exact când m-am molipsit de scris. Probabil, nu în momentul în care abia învăţam să pictez literele. Nu de alta, dar literele mele de-o şchioapă nu erau chiar opere de artă. Bănuiesc că nu m-am îndrăgostit de scris nici când am luat primul 4, cu felicitări, la română. E adevărat, fracturasem serios, în câteva locuri, gramatica limbii române, dar asta nu mi s-a părut un motiv atât de grav încât compunerea mea să fie pusă la stâlpul infamiei.

LA ÎNCEPUT A FOST CUVÂNTUL…

Anii au trecut, iar microbul pentru cuvinte a zăcut latent. Am avut, într-adevăr, şi unele sclipiri, însă erau prea palide pentru a-mi trezi pofta de a lega idei în scrieri „memorabile”. Pasul decisiv l-am făcut accidental. Terminasem facultatea şi, pentru că trebuia să mănânc ceva, a trebuit să-mi găsesc un job. Şi-aşa am descoperit nu doar că poţi mânca din scris, ci şi că scrisul poate fi o pasiune. Iar când on-line-ul a explodat, acaparând şi invadând totul, mi-a venit o idee: să deschid un blog. E adevărat, altora, ideea asta copleşitoare, le venise mult mai demult, dar m-am resemnat la gândul că … mai bine mai târziu, decât niciodată.

blog

Când mi-am deschis blogul, chiar nu mi-am închipuit că poate fi o afacere, în sensul în care îţi poate aduce bani, încât să-ţi mulţumeşti nevasta, să-ţi faci rudele să te privească chiorâş şi pe alţii, complet străini, să te alinte, în gând, c-o înjurătură tandră. Era un hobby, ca o plimbare pe bicicletă. Aveam un „ghidon” în mâini şi puteam „merge” oriunde. Iar din asta, clar, nu puteam câştiga decât praful de pe tobă … Totuşi, încet, încet, am descoperit că „producţiile” mele facultative puteau face bani. Nu mulţi, într-adevăr, dar decât nimic, e bine oricât.

 

REVELAŢIA

Cu timpul, am realizat că orice producţie literară, proprietate personală, indiferent de conţinut, nu are acel „strong effect” pe care orice blogger mizează pentru strânge un puhoi de vizitatori şi, implicit, pentru a-şi monetiza mica pasiune. De ce? Oamenii nu prea mai au timp să citească. Mulţi se mulţumesc doar cu lectura facturilor şi a fluturaşilor de salarii, iar alţii au alte preocupări, mai mult sau mai puţin domestice.

Ba, anul trecut, exact de ziua mea, am avut o revelaţie uşor năucitoare. O singură poză postată aniversar pe facebook a strâns mai multe like-uri şi comentarii decât orice text postat de mine pe blog … ever. Aşadar, cam degeaba îmi scrântisem creieraşul şi îmi abuzasem psihicul în fel şi chip, încercând să dau cuvintelor mele valoare. O poză mă umilea detaşat, în condiţiile în care moaca mea n-are nimic … waaw, nici misterios, nici deştept. Ce trebuia eu să deduc de aici? Că nu-s urât ca naiba? Nu! Trebuia să înţeleg că vizualul bate orice text, că orice fotografie, imagine sau, mai mult, un material video, sunt mult mai comestibile, mai digerabile decât producţiile literare. Era logic: o imagine inspirată sau un filmuleţ au un impact vizual, direct şi facil, mult mai mare.

 

IDEEA ŞI SOLUŢIA

Avusesem revelaţia, trăisem şocul, dar ce era de făcut? Am mestecat dilema luni bune, iar ideea mi-a oferit-o tot internetul: trebuie să fac pasul următor şi să dau vizualului ce-i al vizualului. Adică, să construiesc, de la rădăcină, un blog cu conţinut video, un vlog, şi poate chiar mai mult: o combinaţie între text şi video. Bineînţeles, proporţiile trebuie cumpănite, astfel încât, regele să rămână materialul video.

Time of vlogging

Când am crezut că l-am apucat pe Dumnezeu de picior, mi-am dat seama că de la extaz la agonie este doar un pas. Un vlog nu este chiar floare la ureche. Adică ideea este bună, nu este un chin de pus în practică, însă este o investiţie destul de costisitoare, piperată. Toate cercetările mele pe internet îmi sugerau asta. În primul rând, imaginile şi sunetul trebuie să fie impecabile. În al doilea rând, modul în care materialul video este prezentat trebuie să fie inspirat şi atractiv. Aceasta înseamnă, imagini prelucrate, montate priceput. Prima întrebare, legitimă, m-a derutat puţin: cum pot atinge aceste ţinte minime şi cât ar costa visul? La un prim calcul, nevastă-mea sigur mi-ar fi recomandat exilul. La un al doilea calcul, m-aş fi expulzat singur…

vlog 3

Dar ce putea fi aşa scump? Păi, să o luăm pe rând. O imagine super presupune o cameră video super, iar asta costă. Sunetul clar, real, costă şi el. Prelucrarea imaginilor, editarea lor, înseamnă şi mai mult. Înseamnă un calculator sau laptop puternic şi agreabil, dar şi un soft capabil să prelucreze imaginile brute, într-o producţie care să emane „like” peste „like”. La o primă estimare, ambiţiile mele valorau cel puţin 7.000 de lei, nu de like-uri. Bineînţeles, asta era socoteala de acasă. Cea din târg avea toate şansele din lume s-o depăşească. Dar, exact când îmi vedeam planurile năruite şi ideea un simplu vis, providenţa mi-a trimis o bezea frumoasă, ambalată cuceritor. Mi-a căzut ochii pe o reclamă pe care n-aş fi dat niciun ban, dacă nu mi-ar fi oferit exact banii de care am nevoie pentru a rezolva ecuaţia cu „N” necunoscute a vlog-ului.

„DISTRACŢIA” COSTĂ

„Deci se poate”, mi-am zis. Pot face un împrumut rezonabil, fără să dorm, cu bunăvoinţa nevesti-mii, pe preşul din faţa uşii. Aşa că, de vreo lună, tot fac calcule, consiliat de unul sau de altul. Cum părerile sunt împărţite, iar sfaturile tot mai bune, analizele financiare îmi dau, mai mereu, cu virgulă. S-o luăm însă cu începutul, pe principiul, sănătos de altfel, „fie ce-o fi”:

  • Camera video este centrul acţiunii. Trebuie să redea imagini fidele şi clare, trebuie să aibă pe vino-ncoa. Ce să aleg? O cameră video full HD sau un DSLR (aparat fotografic reflex)? Decizia este grea, dar înclin spre ultimul, din mai multe motive. Sunt amator, nu profi, şi nu mă dau banii afară din casă, chiar dacă mizez pe un împrumut. Aleg, totuşi, un DSLR full HD de cel puţin 2.000 de lei, pentru că sunt prea sărac ca să-mi permit lucruri ieftine. Iar ca să închei acest prim capitol, plusez cu un trepied decent. Asta înseamnă încă, pe puţin, 150-200 de lei

dslr

  • Ce-ar fi o imagine bună fără o lumină bună? M-am orientat către nişte lumini sigure: cel puţin 450 de lei. Asta aşa, ca să nu fiu pus într-o lumină proastă…

lumini

  • Sunetul contează enorm, pentru că un vlog nu este un film mut şi nici nu trebuie să agreseze în vreun fel timpanul. Pentru început, un microfon de cel puţin 100 de lei şi o lavalieră de 150 de lei, cred că mi-ar măguli ambiţiile. Cred…

microfonlavaliera

  • O parte importantă, chiar foarte importantă, a întregului meu plan este un calculator sau un laptop care să se mişte natural când vine vorba de editare video. Aici chiar n-ar trebui să fiu zgârcit din cale-afară, dar nici nesăbuit. Cei mai mulţi sfătuitori mi-au recomandat un laptop de cel puţin 3.000 de lei. Merg pe mâna lor. La această cifră aproape rotundă trebuie să adaug şi programul de editare video. Iarăşi mă supun sugestiilor şi sunt ispitit de un program „Premiere”. Ispita costă cam 24 de euro lunar, adică vreo 300 de euro pe an. Vom trăi şi vom vedea dacă merită efortul…

premiere

  • Când zici vlog, zici conţinut video. Asa se traduce într-un suport, un hosting, capabil să suporte, fără probleme, încărcătura. Cum nu am de gând să agresez youtube-ul, deocamdată, cu producţiile mele stângace, prefer un hosting bun şi propriul meu vlog. Distracţia costă însă. Vreo 125 de euro pe an, mai mult sau mai puţin…

trepied

  • Fiindcă, pe moment, vreau să fiu de capul meu, cu vlogul meu, ca să-mi fac mâna, cu gura, trebuie să mă asigur că am şi memorie suficientă. Aş miza pe SSD-uri (Solid State Drive) pentru că se mişcă bine. O singură bucată costă 230 de lei, dar dacă tot m-am gândit la o revoluţie, atunci revoluţie să fie…

 

TOTALUL …

La toate aceste calcule se vor adăuga multe alte mici amănunte, care, cu siguranţă, îmi vor complica viaţa, planurile şi mai ales costurile. De exemplu, mă bate gândul că n-ar strica să mai adaug pe lista de achiziţii un fundal chroma key, adică o pânză, pe care apoi îmi pot imagina şi edita orice grafică doresc. Rămâne să mai stabilesc culoarea, verde sau albastru, pentru că preţul îl cam ştiu: cel puţin 200 de lei.

Totalul atinge pragul de 9.000 de lei şi chiar îl depăşeşte. Asta fără să mai iau în calcul eventuale alte cheltuieli neprevăzute. Aşadar, singura soluţie este un împrumut, aşa cum îmi sugera şi clipul de la Provident care mă inspirase. Dacă pasiunea pentru fotografie poate fi transformată în business, de ce n-aş transforma şi vlogul meu într-o mică afacere? Nu de alta, dar utilul cu plăcutul ar putea face casă bună către succes. Şi cum nu cred că am vreun prieten dispus să-mi ofere un credit de 10.000 de lei, pe care să-l returnez în 18 luni, o să merg pe mâna celor de la Provident.

Mi-am făcut şi un calcul. Pot suporta o rată lunară de aproape 800 de lei, iar, dacă micul meu business dă roade, investiţia poate bate împrumutul. La urma urmei, printr-un credit, dau credit afacerii mele…


Posted May 4, 2016 by admin in category SECTIA DIVERSE

3 thoughts on “DE LA BLOG, LA VLOG

  1. Fănică

    Este o investitie destul de mare intr-un domeniu complet diferit pentru tine. Scrisul e scris, vlogging-ul e alta mancare de peste. Degeaba ai cel mai tare echipament, filmare in studio, sunet de nota zece si altele, daca nu ai subiecte care sa atraga. Oricum, este o idee foarte buna si ai prezentat-o corect.

    Reply
    1. admin (Post author)

      Intr-adevar, e cu totul alta mancare de peste, dar sper sa gasesc idei bune. In plus, ceea ce am omis intentionat, pentru a nu parea mai fudul decat sunt, lucrez in televiziune…

      Reply

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>