March 6

UN PLAN FĂCUT … PRAF

barbati-care-fac-curatÎn preajma fiecărei sărbători (Paşte, Crăciun, vară, toamnă, primăvară, echinocţii, solstiţii etc) pe nevastă-mea o apucă, aşa, un sentiment mioritic. Adică cineva trebuie sacrificat şi, cum pe altcineva nu găseşte prin casă, îi pică ochii pe mine. Eu, interiorizat foc, mă fac că nu înţeleg sensul misterios al termenului “curat prin casă”. Nu pentru că aş fi oarecum leneş, ci pentru că soarta ne este mereu potrivnică. De exemplu, şi nu exagerez, de câte ori a spălat geamurile de la balcon, a doua zi a plouat şi, i-am dovedit, practic, că toată munca i s-a prelins atât de graţios pe termopane, încât, jur pe mop, găleată şi toată soluţia de curăţat geamuri că balconul arăta mult mai mişto înainte.

În materie de curăţenie generală, sarcinile sunt împărţite, de fiecare dată, clar: eu fac planul de bătaie, iar nevastă-mea îl face praf, în sensul că tot ce-am premeditat eu cu maximă pricepere şi fler casnic este dat complet peste cap de amendamentele ei. Astfel că, în momentul în care ne încumentăm, aplicat, să dăm casei un aer 4K, clar şi luminos ca bună ziua, facem totul improvizat. Bineînţeles, eu sunt un domn şi preiau cele mai nesuferite sarcini: scuturat, bătut bine, mai puţin vecinii, aspirat prin toată casa până când abia mai inspir, şmotru ca-n armată cu mopul şi alte câteva mici chestii care-i trec nevesti-mii prin minte, ca nişte revelaţii. Pe ea o las doar să şteargă mobila şi geamurile (pe care oricum le spală ploaia în maxim două zile), timp în care lasă maşina de spălat să bolborosească, pe de rost, câteva programe.

barbat_cu_aspirator-1n

sursa: hotcity.ro

Nu cred că a trecut un anotimp de când nevesti-mii i s-a năzărit aceeaşi idee redundantă: să facem curat lună prin casă. Sincer, mi-aş fi dorit să fiu pe Lună, numai ca să n-o aud cum îmi gângureşte suav metafora „curăţenie”. Mi-am asumat, însă, resemnat corvoada, după principiul că „dacă trebuie, trebuie”. Aşa că am conceput repede un plan în cinci puncte, mult mai eficient decât prevede legislaţia. Nu de alta, dar eram aproape sigur că şi ea avea un plan, chiar cu mai multe puncte, în care eu eram pionul, iar ea, legislaţia. Ce „sentimente” prevedea planul meu?

1.   Din start, scutur tot ceea ce e scuturat, mut mobila în poziţii strategice (cu gândul că voi reuşi, fără sprijin şi asistenţă conjugală de specialitate, să o readuc în poziţia iniţială) şi respir adânc. Dacă mai pot…

2.   Suprafaţa apartamentului a rămas aproape constantă în timp. De aici rezultă că am de plimbat aspiratorul pe suprafaţa dată timp de 40 de minute (fără întreruperi gen „vezi că acolo n-ai dat” sau „auzi, ştii că sufrageria are patru colţuri?”

3.   Întrebuinţarea aspiratorului în spaţii închise, aşa cum şi actul de proprietate indică, presupune mult tact, răbdare şi, în definitiv, o tensiune arterială bună, având în vedere vechimea de clasă vintage a sculei de aspirat. Prin urmare, este indicată cel puţin o pauză de tras sufletul, timp în care îi pot imputa nevesti-mii că a uitat să şteargă tocmai colţul din dreapta al geamului de la balcon

4.   Dacă îmi ajută Dumnezeu să termin de aspirat apartamentul proprietate personală în cele 40 de minute, fără a fi deturnat brutal de vreo observaţie a nevesti-mii, dau şi cu mopul, cam în aceeaşi ordine şi suprafaţă pe care am vânturat aspiratorul. Îmi asum, deliberat şi perfect conştient, faptul că n-o să înmoi sau o să mobilizez mopul prin casă respectând întru-totul idealurile nevesti-mii

5.    Ultimul punct era, pe cât de final, pe atât de paradoxal. Obligatoriu, a doua zi trebuia să şterg neapărat praful de pe mobilă. Niciodată n-am priceput şi nici vreun alt priceput nu mi-a destăinuit secretul, de unde se isca şi se împrăştia atât praf, peste noapte, în apartamentul meu prospăt lustruit şi ferchezuit

Planul chiar a funcţionat aproape de ideal până la punctul 2. Când să scot aspiratorul la plimbare, el, bătrân şi obosit, mi-a transmis direct că n-o să facă nicio promenadă cu mine prin casă. Adică, nu pornea. Am încercat să-l resuscitez, tehnic, cu trei palme şi doi pumni. Nimic: nu avea puls. Ce să fac? Nevastă-mea, observându-mi impasul, deja metafizic, mi-a sărit în ajutor: „Du-te la vecinul de la 7. Doar ştii că el repară orice”.

Zis şi făcut! Peste numai trei minute, eram radios, la uşa vecinului cu aspiratorul în braţe. I-am explicat din start care e problema şi, poate mai important, că această problemă este, cel puţin din punctul de vedere al nevesti-mii, de importanţă planetară. Vecinul meu, ca orice meşter care cântăreşte bine orice situaţie delicată, mi-a promis tot sprijinul său, inclusiv emoţional. M-am reîntors împăcat cu mine şi cu întreg universul în acelaşi apartament, asigurând-o pe nevastă-mea că planetele s-au aliniat într-un mod miraculos, pe calea cea bună.

Şi chiar am avut dreptate. Într-o oarecare măsură. Nu ne trăsesem bine sufletul, când vecinul s-a înfiinţat la uşă, în întrega sa făptură, cu tot cu aspirator. Îl reparase. Ba chiar fusese floare la ureche. Avea doar nişte fire dezlipite pe care le-a lipit cât ai zice peşte. I-am mulţumit de vreo şase ori, i-am dat şi o bere din frigider, ca să nu-mi aud vorbe că n-am frigider, şi am testat scula reparată în doi timpi şi trei mişcări. Da, funcţiona! Numai că nu aspira, ci expira! Era cel mai puternic ventilator pe care îl văzusem vreodată. În numai câteva secunde, sufrageria era plină de hârtii, florile dintr-o glastră se odihneau pe canapea, iar nevastă-mea era mai ceva ca Marilyn Monroe cu poalele-n cap.

Marilyn-Monroe-thumb

sursa: marieclaire.co.uk

Mai mult stupefiat decât mirat, de unul singur şi fără vreun imbold anume, am fandat ager ca o felină şi am oprit aspiratorul înainte să ni se dezlipească furnirul de pe mobilă. Moaca nevesti-mii încă n-o zăream de poale, dar o bănuiam mai răvăşită decât sufrageria. Ne-am prăbuşit amândoi pe canapea, nu neapărat gândind profund, ci doar pomenindu-l, de dulce, pe vecinul. Ce era de făcut? Ce mă făceam eu cu planul meu în 5 puncte şi al nevesti-mii în mult mai multe puncte?

Pe termen scurt, nu aveam ce face. Trebuia să-mi vizitez iar vecinul şi să-i povestesc, nespus de diplomat, că a încurcat borcanele sau, mă rog, firele. Aşa am făcut şi, culmea, vecinul a rezolvat rapid boacăna tehnică, gângurind printre dinţi ceva cu trimitere la cele extrem de sfinte. Până seara nu s-a mai întâmplat nimic notabil. Am aspirat atent toată casa, potrivit atribuţiilor mele de serviciu. Apoi am dat cu mopul cu râvnă şi ambiţie. Abia luasem iar în primire canapeaua pentru a-mi odihni pulsul, când o aud pe nevastă-mea comentând filozofic, dar extrem de precaut, de parcă mutase nebunul la F9 şi nu ştia exact dacă e şah sau mat: „Trebuie să ne luăm aspirator. Hârbul ăsta mai mult ne chinuie”. Imediat mi-am adus aminte cum mă alintă ea uneori: „zgârcitul meu drag”. De data asta îi dădeam dreptate. Cu aspiratorul, bineînţeles…

Da, ne trebuia un alt aspirator mai fâşneţ şi mai isteţ, pentru că ăsta vintage, îmi mânca nervii şi-mi deruta vecinii. “Zi-mi şi că ai găsit soluţia. Deja scrie pe tine, cu majuscule, magazin online aspiratoare”, îi zic eu rânjind fără subtitrare. “Păi, da, am găsit”, spuse ea tare mândră de isprava ei. “Şi bănuiesc cam ce te interesează…”, continuă ea, zâmbind mai mult ironic decât şăgalnic. “Ia zi, fii nemiloasă!”, am replicat eu. “Sigur te interesează promoţii la aspiratoare, zgârcit mic ce eşti”, a turnat ea generoasă sare pe rană.

sigla

Am studiat ofertele, milimetric, în lung şi în lat. Eu, cumpătat nevoie mare, ea, generoasă, de parcă ar fi dat de la … mine. După îndelungi discuţii, parlamentări, negocieri, moţiuni de cenzură şi concluzii, am deliberat: luăm un aspirator Rohnson din multiple şi vaste motive. În primul rând avea aer profesionist (cerinţa nevesti-mii), foloseşte calm şi hotărât filtrarea prin apă (dorinţa mea de mic copil, de a nu-mi împovăra biblioteca cu praf exact a doua zi după ce am dat cu aspiratorul), părea silenţios (idealul nevesti-mii de a se auzii doar pe ea), avea funcţie de suflare (probabil, ideea mea, cu gândul la vecin), 5 perii (clar, dorinţa ei de a-mi oferi posibilităţi maxime de afirmare) şi, deloc de neglijat, aspira cu putere şi cu simţ de răspundere (un vis, ca-n vremurile mele bune).

aspirator

Mi-am mai vânturat privirea, am mai cumpănit, dar n-am găsit vreo idée mai bună decât cea prescrisă, ca o reţetă compensată, de nevastă-mea. La urma urmei, aspiratorul îmi minimaliza planul meu în 5 puncte, măcar la 4. Ca să nu mai zic de plimbările mele aproape poetice cu vechiul aspirator, ce promiteau a fi, simţitor, scurtate.

„Da, îl luăm”, am zis relaxat, împăcat cu mine, cu universul şi cu oferta. După aproape o săptămână, eram fericiţi: aveam un aspirator nou-nouţ. Iar prima testare în public (adică eu şi nevastă-mea) mi-a redat complet încrederea în viaţă şi-n invenţiile ei. Noua sculă de înghiţit praf chiar îmi făcea de râs vechiul meu aspirator şi, implicit, planul de acţiune. Vorba unui poet, acum, planul mi-a rămas mic:

  1. Scutur şi bat mai nervos totul din jur, exceptând, din nou, vecinii, conştient că am cu ce să fac praf tot praful din lume
  2. Nu mai dansez „Căluşarii” cu aspiratorul prin casă („tot pe loc, pe loc, pe loc…”), insistând ca bezmeticul, de două-trei ori prin aceleaşi unghere, la solicitările emoţionante ale nevesti-mii
  3. Chiar dacă pauzele lungi şi dese sunt percepute ca o cheie a marilor succese, aspiratorul e prea silenţios ca să-mi permit momente adânci de odihnă. Acum îmi odihnesc firea numai pentru a-i aminti nevesti-mii, aşa într-o doară, că a uitat să şteargă tocmai colţul din dreapta al geamului de la balcon
  4. Parcă şi mopul alunecă mai uşor şi mai îndrăzneţ pe un pachet aspirat ca la carte. O fi joacă? Că şah nu e…
  5. Culmea, am scăpat de praful de a doua zi de pe mobilă. Nu cred că se scoală nevastă-mea la 3 noaptea să-l şteargă, pentru că niciodată n-a avut, nici faţă, nici aptitudini de Moş Crăciun     

 

„Dar nu-mi iei şi-un ventilator?”, aud o voce de jurai că e a nevesti-mii. Mi-am revenit, însă, repede din şoc: „Nu. Tu n-ai văzut că aspiratorul are şi funcţie de suflare?”

 

Aceste mici impresii şi trăiri au fost consemnate pentru Spring SuperBlog 2016.    

 


Posted March 6, 2016 by admin in category SECTIA DIVERSE

1 thoughts on “UN PLAN FĂCUT … PRAF

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>