January 31

PORUNCILE POLITICIENILOR

porunciPentru omul obişnuit, cu frică de Dumnezeu, de taxe şi impozite, cele şapte păcate capitale sunt literă de lege. Fiecare mai cade în păcat, dar în general, încearcă să ţină ispita departe şi să-şi tempereze instinctele şi impulsurile rele. Unii sunt lacomi, ori mândri, alţii leneşi, invidioşi ori mânioşi. Nimeni nu-i perfect şi nici sfânt, iar unele greşeli sunt tolerabile.

Puţini oameni reuşesc totuşi să adune atâtea păcate la un loc ca politicienii. Asta în condiţiile în care toţi se jură că nu fură, că nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase, că sunt drepţi, incoruptibili şi mai ales deştepţi foc. În cazul lor şi cele zece porunci ale lui Dumnezeu, ar trebui fundamental schimbate. Pentru că cei mai mulţi politicieni nu au niciun Dumnezeu. În plus, nu există vreun păcat să nu le vină ca turnat.

 

Porunca 1. “Eu sunt Domnul Dumnezeul Tău; să nu ai alţi dumnezei afară de Mine”. Este cererea oricărui şef de partid către membrii săi. Preceptul este respectat cu sfinţentie de politicieni, până în momentul în care aceştia se plictisesc de culorile şi statutul formaţiunii politice şi aderă la alte credinţe: sociale, liberale, democrate şi …combinate

Porunca 2. “Să nu-ţi faci chip cioplit, nici altă asemănare, nici să te închini lor”. Este o corvoadă mult prea mare pentru un politician conştient că ţara are nevoie de el. Dacă e ferm convins şi că e unic şi irepetabil, şi-ar face şi statuie. Are şi cu ce. Ţara nu prea…

Porunca 3. “Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert”. Respectul membrului de partid pentru şeful său este sfânt. Asta dacă membrul îşi doreşte o carieră politică de succes şi funcţii peste funcţii. În cazul mai multor şefi, respectul nu trebuie disipat, ci dozat corespunzător treptei ierarhice la care respectivul membru face mătănii    

Porunca 4. “Adu-ţi aminte de ziua Domnului şi o cinsteşte”. Şi aceasta obligaţie se referă strict la relaţia membru-şef de partid.  Ar fi culmea ca membrul, mai ales cel simplu, să uite de ziua şefului. Şi mai grav ar fi să nu-l cinstească, măcar cu bitter suedez, dacă nu cu şampanie

Porunca 5. “Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca bine să-ţi fie şi mulţi ani să trăieşti pe pământ”. Chiar dacă nu au nici mamă, nici tată, mulţi politicieni se jură că ar avea. De aceea sunt mereu preocupaţi de binele celor din jur şi mai puţin de propria bunăstare. Ca să traiască ei bine…Şi mult

Porunca 6. “Să nu ucizi”.  Nu se poate spune că politienii sunt criminali cu bună intenţie. Totuşi murim de râs când le auzim declaraţiile şi ideile

Porunca 7. “Să nu fii desfrânat”. Ce treabă are politica cu desfrânarea? Că trec brusc dintr-o luntre în alta, că îşi schimbă ritmic doctrinele şi convingerile, este altă poveste. Tot politică…

Porunca 8. “Să nu furi”. Aceasta poruncă e o greşeală de tipar şi sigur nu îi vizează pe politicieni. Cine a mai văzut politician care fură?

Porunca 9. “Să nu ridici mărturie mincinoasă împotriva aproapelui tău”. În chestiuni de partid, ideologia bate la fund morala. Mai contează o minciună mică într-un context major? Şi, prin absurd, dacă un politician ar minţi, sigur s-ar numi că e abil, vizionar, diplomat, uns cu toate alifiile etc

Porunca 10. “Să nu pofteşti nimic din ce este al aproapelui tău”. Cei mai mulţi politicieni respectă dumnezeieşte acest îndemn biblic. Nu-şi doresc vilele, terenurile, maşinile şi iahturile apropiaţilor. Au doar grijă ca ale lor să fie mai mari şi mai multe decât ale celorlalţi…


Posted January 31, 2016 by admin in category RAIONUL DE POLITICE

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>