December 19

LILIACUL, BROASCA ŞI PISICA

momenteCând mă uit cât de ameţitor se deşteaptă tehnologia, mă apucă nervii. Dar rău, nu aşa … de-un algocalmin şi-o frecţie la tâmple. Păi, cum să nu-mi crească tensiunea, până la pragul sublim, când mă gândesc câte clipe memorabile am pierdut pentru că n-am avut vreun aparat foto sau o cameră video isteţe foc, taman când mi se întâmpla … întâmplarea? Vă imaginaţi câte momente demne de captat şi împărtăşit tuturor, prietenilor şi universului, am pierdut ca neiniţiatul?

Cel puţin o seară de pomină, de acum vreo 7-8 ani, trebuia musai păstrată şi pusă-n ramă. Nu de alta, dar nevastă-mea nu prea mai recunoaşte că era să sară de la balcon, chiar dacă niciun expert nu-ţi recomandă să plonjezi în gol de la etajul 2. Era vară, aproape de miezul nopţii şi, pentru că mă apucase somnul, am făcut o chestie extrem de interesantă: m-am dus să mă culc. Nevastă-mea a rămas la televizor din simplul motiv că nu putea lăsa intriga filmului în voia ei. Bănuiesc că abia aţipisem, când un strigăt horror, pe acute, m-a trezit brusc: “Iubiiii, iubiiiiiii!”. Am sărit din pat şi am dat buzna în sufragerie să văd ce mi-a îngrozit nevasta şi, eventual, să mă lupt, parte-n parte, cu pocitania care îi dăduse nesfârşiţi fiori. Când am intrat, vreo câteva secunde, am fost total descumpănit. Nevastă-mea era în mijlocul camerei, cu pătura-n cap, privind cu disperare spre tavan: “Uite-l, uite-l!”. M-am uitat, buimac complet, dar n-am zărit nimic. “Liliaaaaacuuuuuuuu’!!!!!”, am auzit-o iarăşi cu vocea gâtuită, de parcă n-ar fi avut niciodată amigdalite. Şi, în timp ce ea se retrăgea cu spatele la uşă, o siluetă întunecată a săgetat ecosistemul micii noastre sufragerii şi apoi, după o voltă riscantă, s-a prăbuşit pe mochetă. Şi-acolo a înţepenit, cu ghearele înfipte în covor!

Cum să dezlipesc eu dihania aterizată din senin şi-nşurubată pe podea, ca să-i redau nevesti-mii acel echilibru interior? Cu şpaclul? N-aveam şi, în plus, am fost dintotdeuana un umanist: nu agresez animalele fără şorici. Aşa că am luat un prosop şi folosindu-l drept mănuşă, am dat să mut jivina de pe covor. Nici gând: n-am văzut aşa încăpăţânare! Liliacul era tot înţepenit! Ce să-i fac? Să-l gâdil? Într-un târziu, cred, totuşi că arătarea s-a plictisit de mine. Fără să bag de seamă, a dat drumul la covor şi mi-a permis să-l salt şi să-i fac vânt afară, de pe balcon. Vreo două zile, mi-a părut aşa de rău, că n-am avut ceva la îndemână să memorez momentul, dar mai ales reacţia spumoasă (nu chiar cu spume) a nevesti-mii… 

liliac

De ceva vreme, ca să previn, totuşi, neprevăzutul, mi-am luat un aparat foto. Nu e cine ştie ce, adică nu e “profi”, dar e bun ca să imortalizeze una, alta. Îl atârn de gât ori îl uit prin rucsac, în special în concedii, când sunt chitit să descopăr natura în toată splendoare ei şi … viceversa. Din fericire (sau o fi fost ghinion), îl aveam cu mine, când soarta ne-a scos în cale pe o plajă din Grecia, în Zakynthos, nişte broscuţe ţestoase, cât … China. Era pe la mijlocul zilei şi plecasem dintr-o staţiune în alta, pe o plajă lungă de vreo doi kilometri populată cu vreo 20-30 de oameni. Ca în Mamaia, prin decembrie.

Aproape când credeam că îmi vorbeşte marea, cu tot cu Cătălin Crişan, văd o familie (doi adulţi şi trei copii), singura de altfel în peisaj, cum se agită nefiresc, în germană, arătând spre valuri. Când colo, după ce mi-am focalizat privirea şi nevastă-mea mi-a tras vreo două ghionturi, ce să vezi? Pe la vreo 10-15 metri de ţărm, nişte siluete ample şi greoaie, departe de apelativul „broscuţe”, se insinuau aproape de luciul apei, lăsându-se în voia curenţilor ce le ispiteau spre mal. Da, erau celebrele „caretta-caretta”, nişte broscuţe, cam cât cele de Galapagos de pipernicite, care, în fiecare vară dădeau fuga din Africa în sudul insulei Zakynthos, ca să-şi depună ouăle, în nisipul opărit de soare. Mare noroc pe noi să le zărim, dar multă şansă şi pentru ele să dea peste nişte aşa de ameţiţi ca noi, aproape protejaţi prin lege.

Exact atunci, imaginaţia mea îmbibată îndelung cu aventuri de pe Discovery, m-a îndemnat să fac o nefăcută: în mare grabă, am intrat în apă, îmbrăcat, cu aparatul foto pregătit în mână, ca să surprind măcar o broască uriaşă. Şi am crezut că planul e bun, în ciuda valurilor şi a reflexiei luminii. N-am reuşit, însă, decât vreo cinci instantanee, de încălzire, şi, când eram decis să-l fac pe-al şaselea, de-aproape, am înlemnit. Mi-am adus brusc aminte că în buzunarul de la pantaloni am telefonul, iar apa îmi e cam până la brâu. Am părăsit în grabă broscuţele, lăsându-le în legea lor, şi am dat fuga pe mal. Telefonul vibra şi bâzâia întruna. Era clar: se înecase. Nici respiraţie gură la gură dacă i-aş fi făcut nu-l mai puteam salva! În viaţă rămăsese doar cartela. Mă alesesem însă cu cinci poze. Scumpe poze! Iată cât de neclare sunt! 

1

 Vedeţi pata aia? Era broasca, iar eu luam marea în piept ca să ajung la ea

2

Deja mă apropiasem de broască şi trăiam un sentiment foarte … ud

3

Şi mai aproape, şi mai neclar. Dau lecţii de nepricepere oricui. Şi chiar foarte ieftin…

4

Dau şi un premiu cui sesizează broasca. Sau, măcar, cam pe unde îi este capul

5

Mai aproape, de obiectul muncii, de caretta, şi mai neclar se poate? Nu cred!

 

Nici nu vă mărturisesc ce necăjit am fost de obştescul sfârşit al telefonului meu. Abia spre seară mi-am mai revenit, la un pahar de vorbă c-o pisică şi-o porţie de caracatiţă.

pisica

  Aşadar un liliac, o broască şi-o pisică. Jur, nu este fabulă şi nici vreo … fabulaţie. Poate, dacă eram mai “profi”, aşa ar fi părut. Iar, de bun rămas, o să mai trec în contul Greciei, un alt instantaneu, aproape reuşit: un apus de soare.

apus

Am scris acest articol la provocarea Joker Event Club, agenție de servicii filmare, fotografie, sonorizare și lumini, pentru evenimentul tău.


Posted December 19, 2015 by admin in category SECTIA DIVERSE

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>