November 11

#jurnaldecalatorie: Croaţia

hDacă stau să mă gândesc, dar nu prea mult, că nu-i prielnic organismului, nimic nu-i mai plăcut decât concediul. În traducere liberă, asta înseamnă relaxare, clipe minunate, unice, petrecute în doi şi sute de impresii, senzaţii şi sentimente, ambalate frumos într-un cuvânt magnific: vacanţă. Iar când vacanţa are nuanţe exotice sau de poveste, concediul devine un privilegiu, un dar nepreţuit pe care ţi-l oferi ţie şi celor din jur.

Prima mea dragoste în materie de vacanţe, iar asta nu se uită, a fost Grecia. Cel puţin insulele ei, sălbatice şi colţuroase, îmblânzite de azurul valurilor şi cotropite de măslini, m-au cucerit definitiv. Ba, la cât eram de fascinat de Grecia, chiar credeam c-o să fie o relaţie de lungă şi trainică durată, fără putinţă de divorţ. Numai că m-am înşelat. A fost de ajuns să-mi sară-n ochi câteva oferte prea tentante, ca să nu cedez ispitei. Ce m-a atras? Erau Vacanţe Speciale, circuite cu autocarul sau cu avionul, prin mai toată Europa, la preţuri de … vino-ncoa.

h

De-aici şi până la un „debate” în doi, eu şi jumătatea familiei, n-a mai fost decât un pas. Şi, după analize atente, simulări de cost, vise şi dorinţe, votul a fost unanim şi ferm: un circuit de 5 zile în Croaţia şi nu numai. Traseul era nu doar ofertant, ci şi amplu, complex. Iar alegerea s-a dovedit mai inspirată decât ne imaginam. A fost o călătorie superbă, antrenantă, concetrată şi presărată cu fel de fel de amintiri. Pe toate le-am şi consemnat aici, în două cuvinte: #jurnaldecalatorie: Croaţia.

PRIMA ZI

Ne-am îmbarcat în autocar dimineaţa, pe la 6 şi ceva, de lângă podul Basarab. Bucureştiul abia se trezea, dar noi aveam destulă adrenalină cât pentru un oraş întreg. Ne aştepta un drum destul de lung, multe speranţe şi bucurie maximă, în completare. Ne-am liniştit puţin nerăbdarea până la ieşirea din ţară, privind în stânga şi în dreapta. La Porţile de Fier, Dunărea ne aştepta cu braţele deschise. Am străbătut Defileul Dunării, cel mai mare defileu din Europa, uimiţi şi compleşiţi, deopotrivă de minunile naturii: uriaşul lac de acumulare, Cazanele Mici, în dreptul comunei Eşelniţa, golful Mraconia, bustul regelui Decebal, dar şi Cazanele Mari, mai departe de golful Dubovei.

Traseul pe teritoriul Serbiei, de la Tekija, spre Pozarevac, urmărea adevărata ţintă, Belgradul, şi, implicit, primul popas. Ce să zic de Belgrad? C-un aer boem, prietenos, în el te simţi, puţin, acasă. Am poposit în zona Parlamentului, Poştei şi a Catedralei Sfânta Sava, unde ne-am simţit din nou români şi, mai ales, balcanici. Interiorul bisericii  Sf. Sava poţi să juri că poate cuprinde lejer Arena Naţională, cu tot cu fotbalişti. E o senzaţie copleşitoare de imensitate. Ne-am cazat în Belgrad şi, după un asemenea drum, am dormit tun.

sf sava (infotour.ro) sursa foto: infotours

A DOUA ZI

După un mic dejun, cu ochii pe jumătate închişi, ne-am regrupat în autocar şi, după două vorbe şi-o foială, am plecat iar la drum. Urmam traseul Cacak-Prijepolje, urmând să părăsim Serbia prin Pljevlja-Mijakovici, ca să descoperim o altă ţară de poveste: Muntenegru. Şi chiar era poveste: munte după munte, o şosea surprinzător de bună, ce şerpuia ameţitor, prin văi ample, cucerite de păduri.  Cu fiecare curbă a drumului, peisajul era altul, o expoziţie în aer liber, sufocant de fresh, de minunat.

Şi, chiar când nu credeam că mai putem fi uluiţi de-atâta frumuseţe, am intrat pe un tărâm magic: Durmitor Park. Ce să zic? Cuvintele sunt inutile, imaginaţia, un banc prost. Munte după munte, creste ameţitoare, abrupte, unele golaşe, altele mereu verzi, canioane şi-o sălbăticie stranie, ireală, cât să-ţi ajungă direct la inimă. Dar asta n-a fost tot: Canionul Tara, cireaşa de pe tort, a fost, nu doar un şoc, ci zeci de şocuri fenomenale, unice, pe care le-ai povesti dacă ai avea atâtea cuvinte şi sentimente. Este un spectacol unic să vezi muntele uriaş şi greu, dispus în felii, ca un tort imens, brăzdat cu îndrăzneală şi forţă de apele albastre ale unui râu, Tara, care te trimite cu gândul, inevitabil, la Scarlett O’Hara şi “Aripile vântului”. Şi apropo de America, Canionul Tara este “cel mai mare” din Europa ca lungime şi al doilea din lume, după celebrul Grand Canion din Arizona.

durmitor (4gress.com)

sursa: 4gress.com

Itinerariul, presărat, ca şi înainte, cu poduri spectaculoase (Belvedere), a continuat şi, de la Dobrilovina, am ajuns la Bistrica, apoi la Moskovac. După un scurt popas în Podgorica, pentru dezmorţire, ziua s-a sfârşit la Cetinje, unde ne-am cazat.

A TREIA ZI

 Deja deprinşi cu aventura şi călătoria, am pornit iar la drum. Am plecat spre Coasta Dalmaţiei, pe ruta Budva – Tivat, străbătând apoi fiordul Kotor cu ferry boat-ul, ca să ajungem la Bijela. Să mai spun ce înseamnă o plimbare cu feribotul? Libertate, briză, aer sărat şi foşnet tandru de valuri? Da, e sublim, dar şi mai copleşitor este să intri în Dubrovnik, Perla Adriaticii, oraşul medieval unic în Europa, un muzeu în aer liber, o expoziţie de artă şi istorie, o desfătare pentru orice turist.

dub

sursa foto: wtc.com

Poarta Pile, de fapt două porţi, una veche, din secolul XV,  şi alta adăugată ulterior, te invită la plimbare de cum intri în vechiul oraş. Iar când păşeşti în vechea cetate, nu poţi să nu remarci, podul de piatră, ce traversează o gradină şi un vechi şanţ de apă, de apărare. Deasupra se zăreşte statuia patronului spiritual al oraşului, Sfântul Vlaho (sau Sfântul Blaise). De la poarta Pile, până la poarta Ploce se întinde bulevardul Stradun, refăcut din marmură adusă de pe Insula Brac şi şlefuit, zi de zi, de tălpile a sute de turişti, vrăjiţi de atmosferă sau toropiţi de plăcerea unei cafele savurate pe îndelete la terase.

Zidurile oraşului sunt o altă minunăţie: metereze semeţe, fortificaţii până la şase metri, dantelării în piatră şi turnuri de veghe ce-ţi taie respiraţia. Şi, apropo de respiraţie, ai timp să iei o gură proaspătă de aer în piaţa Luza, unde se află columna lui Orlando. Este locul de întâlnire al localnicilor, dar şi loc de spectacole de stradă, concerte sau festivaluri. Vis-a-vis de Columna lui Orlando se află biserica Sf. Vlaho iar, în interior, deasupra altarului, poţi să zăreşti celebra statuie de argint a sfântului protector al oraşului Dubrovnik.

Catedrala, Turnul cu Ceas şi Palatul Rectorului completează pelerinajul fantastic. Palatul, distrus şi reconstruit de mai multe ori, adăposteşte un muzeu dedicat istoriei oraşului, dar şi expoziţii de picture, de mobilă veche, dar şi o inedită colecţie de ceasuri, ce indică, toate, aceeaşi oră, 5:45. A fost o zi magnifică, condimentată şi cu reprize de shopping, dar şi cu câteva popasuri. Adevăratul popas, mai relaxant, a fost însă în Troghir, spre seară, apoi ne-am cazat, din nou, în zona Split.

A PATRA ZI

 Încă o zi densă, minunată, de data aceasta în Split, al doilea oraş ca mărime din Croaţia. Protejat de un brâu alb de munţi, Split se află în centrul peninsulei, în faţa unui golf amplu. Este un oraş tulburător, dinamic, nervos, dar, implicit, plăcut. În Split, Palatul lui Diocleţian este centrul tuturor lucrurilor, iar silueta turnului octogonal este emblema întregului oraş. Şi este fascinant să îţi porţi paşii prin fostul edificiu al lui Diocleţian: sunt peste 200 de locuinţe şi magazine în fostul palat, iar 3.000 de oameni locuiesc permanent aici. Te plimbi pe alei labirintice, cobori prin subterane, iar totul respiră a istorie. Am admirat muţi impunatoarea catedrală St. Domnius, Poarta de Aur, dar şi Statuia episcopului Grigore din Nin, un alt simbol al oraşului.

Split - panorama

sursa foto: maori.ro

Părăsim Split cu regret, dar şi nerăbdători să mai descoperim ceva. Iar setea de nou şi inedit ne este săturată pe deplin. Ajungem în Zadar, un alt oraş superb, unde facem un scurt popas, iar, de aici, pornim să explorăm celebrul Parc Naţional Plitvice. Cum poţi descrie o simfonie şi o poveste atât de tulburătoare, colorată-n verde şi turcoaz? Întregul parc e o poezie, compusă din 16 lacuri alpine (primele 12, „Lacurile de Sus”, iar celelalte 4, „Lacurile de Jos”), de-o frumuseţe fascinantă. Curgeri vijelioase de apă, grote, podeţe peste cascade sau peste ochiuri de apă mai mici sau mai mari, în care s-au prăvălit trunchiuri de copaci, sunt o imagine ameţitoare, care ne ghiftuieşte aparatul foto cu toată frumuseţea lumii. Cele aproape trei ore n-au fost de ajuns să explorăm atâte minuni strânse într-un tărâm de rai.

123

sursa foto: uniline.hr

Plecăm spre insula Krkla Omisalj, unde facem un popas, iar seara ne oprim la Opatija, în Peninsula Istria.

 A CINCEA ZI

Ne îndreptăm spre Zagreb, oraşul albatru, o capitală cosmopolită ce se împarte în trei zone: oraşul de jos, de sus şi noul Zagreb. Zidul cetăţii, Piaţa Josip Jelacic, vestit loc de întâlnire, dar mai ales Catedrala Sfântul Ştefan, dedicată în prezent Adormirii Maicii Domnului, cu ale ei turle gemene, sunt impresionante şi cuceresc fără efort.

zag

sursa foto: zagrebarena.hr

Plecăm apoi spre Budapesta, urmând o uriaşă autostradă, pe lângă lacul Balaton. Iar capitala Ungariei, chiar şi într-un tur cu autocarul, este o vrajă de la un capăt la altul: te seduce şi te bulversează. Dunărea, impozantul Palat al Parlamentului, Podul cu lanţuri (pe partea stângă a Parlamentului), Basilica Sfântul Ştefan (cea mai mare biserică din capitală), Podul Elisabeta, Cetatea, dar şi Bastionul Pescarilor, rând pe rând, sunt privelişti ameţitoare. Ziua se încheie cazându-ne în Budapesta, capitala celor două oraşe într-unul.

buda

sursa foto: redona.ro

ZIUA A ŞASEA

Părăsim Budapesta şi Ungaria şi ne îndreptăm spre ţară. E finalul unei călătorii de vis, fantastice, copleşitoare, care, zi de zi, oră de oră, ne-a oferit şi gusturi, şi imagini, şi amintiri nepreţuite.

Este motivul pentru care m-am decis să caut şi alte destinaţii, alte oferte turistice, fie circuite cu autocarul, fie cu avionul. Ba, chiar o să le recomand şi altora, pentru că sunt experienţe unice, intense.

Şi, după ce, m-am documentat bine, i-am găsit şi vărului meu, Emil, student în anul 3, o variantă de vacanţă fantastică, prin programul work and travel USA. Ce este Work and Travel? Este un program care permite studenţilor la zi din diverse ţări ale lumii să meargă în vacanţa de vară, în Statele Unite, pentru a lucra şi a călători. Şi nu cred că Emil nu ar fi tentat de o vacanţă specială. Poate să meargă vara în Statele Unite pentru pe o perioada de 4 luni, timp în care poate lucra într-o companie americană, dar şi poate să se plimbe şi să se distreze. Adică, muncă şi distracţie, într-o lume nouă, spectaculoasă şi celebră.

work

 Aceste impresii au fost scrise pentru SuperBlog2015.


Posted November 11, 2015 by admin in category SECTIA DIVERSE

1 thoughts on “#jurnaldecalatorie: Croaţia

  1. Pingback: SuperBlog | Proba 16. Jurnalul meu de călătorii – #jurnaldecalatorie

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>