November 9

O FLOARE, GRĂDINA, ŞI DOI GRĂDINARI

 scule 2Ceea ce spun acum este deja legendă: am fost mereu un priceput. Bine, să nu exagerez: începutul a fost timid. Prima mea ispravă, consemnată de rude şi alţi invidioşi, datează de când eram de-o schioapă şi mi-am oferit ajutorul neprecupeţit să îl ajut pe taică-meu să îşi repare motocicleta, Mobra, pentru care plătesc şi-acum impozit. Ceea ce n-am înţeles deloc, atunci, este de ce meşterilor adevăraţi nu li se dă mână liberă şi şansa să se afirme? Adică, n-am înţeles de ce taică-meu s-a răţoit la mine, când îi finisam şi îi reglam motorul cu ciocanul, cea minunată unealtă de ajustat şi reparat … orice, după părerea mea.

Cu timpul, munca manuală nu mi-a mai oferit destule satisfacţii şi împliniri. Era prea brută, parcă, prea solicitantă. Aşa că am făcut o pasiune pentru sculele electrice, din simplul motiv că, la început, nu le prea înţelegeam. De fapt, nu înţelegeam curentul, deşi el a căutat să mă lumineze scuturându-mă serios, ori de câte ori îl căutam prin priză. Nici nu vă spun ce-a fost când am descoperit maşina de găurit. Doamne, câte găuri, prin pereţi, prin grinzi, prin table, am tot făcut! Dar, sincer, polizorul m-a făcut artist. Cu câte sculpturi avangardiste, stranii pentru unii, dar şi cu câte scatoalce m-am ales! Aşa am priceput şi eu de ce, de-alungul vremii, adevăraţii artişti nu-s înţeleşi cum se cuvine.

Din fericire, pentru mine şi pentru cei din jurul meu, nu m-am dedicat lucrului de mână, pentru care se cere, într-adevăr, îndemânare. Ba, am ajuns la bloc, locul unde de scule electrice nu m-am atins decât forţat de împrejurări ori excepţional: ba de-un ciocan repecutor, ba de-un polizor, de o maşină de găurit ori de o maşină de înşurubat. Inventiv nevoie mare, am mai reparat câte ceva, dar cu grijă mare să nu-mi vadă cineva improvizaţiile originale, dar, mai ales, să nu-mi pun toţi vecinii-n cap.

scula 1

Şi, când credeam că talentul meu de meşter va zace definitiv în mine, fără a fi vreodată exploatat din plin, m-am trezit cu un telefon, ca din senin. Era Mihai, un bun prieten, de vreo doi-trei ani, mândru proprietar al unei case cu o grădină suficient de mare să-i port pică. Voia să-şi reamenajeze grădina, pe care o lăsase în plata Domnului exact de când era stăpânul ei. Dar nu asta era culmea, ci faptul că dorea să îl ajut să-şi facă grădina boboc, şi cu idei, cu sfaturi, dar şi cu aportul meu, fizic, exact în curtea lui. Ce sfaturi şi idei să îi dau eu? Cu ce să îl ajut? N-am stat totuşi pe gânduri şi i-am zis un mare „da”, mobilizator.

Exact peste două zile eram la el acasă, amândoi aproape pregătiţi de acţiune: eu frecându-mă gânditor la ceafă, el explicându-mi cam ce are-n cap. În esenţă planul de bătaie nu era foarte complicat. Piesa de rezistenţă era un foişor de lemn, pentru care se pregătise psihic şi concret luni bune. Adică, turnase fundaţia şi cumpărase cam tot ce avea nevoie: lemne (stâlpi, scânduri), şuruburi, cuie, suporţi metalici, şindrilă, burlane, baiţ şi scule electrice, fel de fel. Se şi documentase, ştia cam cum să facă, iar eu trebuia să-l sprijin, mai mult moral. Apoi, dorea să-şi reamenajeze toată grădina: să construiască o alee şerpuită, din dale de beton, spre foişor, să planteze vreo 3-4 pomi, flori, gard viu, gazon cât cuprinde, dar şi să cureţe doi copaci ale căror crengi o cam luaseră razna.

scule foisor (renovat.ro)

sursa foto: renovat.ro

Zis şi făcut. Ne-am apucat de treabă, aşa cum era şi firesc: mai întâi foarte stângaci, ca două găini bete, apoi din ce în ce mai încrezători, mai avizaţi. Cel mai mult am avut de furcă cu lemnul. Am şlefuit temeinic fiecare stâlp şi scândură cu un şlefuitor electric şi, sincer, fără el, munca noastră ar fi fost de zece ori mai grea. De fapt, dacă n-aveam scule şi maşini electrice, terminam treaba lejer, în numai … câţiva ani. Peste vreo două săptămâni, lucrând doar după amiaza, câteva ore, cu zeci de sfaturi de la rude şi amici, foişorul nostru (mai mult al lui) a început să prindă contur. Iar în final, după aproape înc-o lună, cu tot cu finisări, vopsit cu baiţ şi instalarea grătarului, a fost o … operă de artă. Sau, mă rog, nouă ne plăcea: lui foişorul, mie grătarul.

gradina (parcuri.ro)

 

sursa foto: parcuri.ro

Şi, după ce-am „udat” intens construcţiile şi, apoi, ne-am revenit puţin din „euforie” şi „contemplaţie”, amândouă demne de varză acră şi de murături, ne-am pus din nou pe planuri şi pe muncă. Singura schimbare, faţă de schiţa noastră iniţială, era aleea. Mihai s-a hotărât să renunţe la dale şi s-o facă simplă, din pietriş, mărginită de borduri. Nu de alta, dar trebuia să-şi drămuiască banii pentru că se îndrăgostise de-un magazin de scule electrice, iar patima şi-a ostoit-o, firesc, cumpărând câteva scule electrice online de la GTools: o drujbă Makita, o maşină de tuns iarba şi chiar o maşină de tuns gard viu. Deh, era grădina lui … Iar primul pas spre marea schimbare, cu scule noi, a fost, exclusiv, opera lui Mihai. A curăţat cu drujba Makita copacii care îşi dădeau în petic, cu crengi crescute exagerat.

masina de tuns

Apoi, aleea a devenit alee mai şerpuitor decât credeam. Pentru că aşa e, când fac calcule doi neiniţiaţi. Mihai s-a trezit cu mai multe borduri decât era necesar. Nu multe, doar că a mai dat şi la vecini. Am depăşit totuşi momentul şi ne-am concentrat pe gazon, pomi, gard viu şi flori. Şi totul a mers strună. Am curăţat viitoarea peluză, am fertilizat pământul, am săpat, am nivelat şi am tasat, însămânţat, greblat, iar am tasat şi, în final, am udat tot, chiar şi pe noi. Copacii i-a plantat Mihai, cât timp eu m-am jucat de-a grădinarul cu florile şi gardul viu. Totul chiar arăta altfel, puteai să juri că e grădină. Ce-nseamnă să vrei şi să ai  scule bune!

Dar, ca să fiu sincer, calitatea reală a sculelor lui Mihai, de care mai făceam mişto, şi-a spus, într-adevăr, cuvântul după ce-am amenajat peluza ca după revistă. Cum a dat colţul ierbii, Mihai şi-a şi testat maşina de tuns iarba, în lung şi lat. Chiar şi eu am pus mâna pe maşină şi era … joacă de copii. Extrem de uşor de folosit, iar cu scula respectivă întreţinerea gazonului era o relaxare. Ca să nu mai spun şi de mirosul de iarbă proaspăt cosită, care este cel mai minunat parfum. Totuşi, după câteva reprize de joacă, pe peluză şi ceva ore de tihnă în foişor, lângă grătarul sfârâind apetisant, Mihai şi-a dat seama că are o problemă:  maşina de tuns era o minunată, dar pe lângă borduri, pe lângă gardul viu sau flori, nu mai era utilă. Nepărat, îi trebuia o motocoasă care putea să tundă chiar şi buruienile care ar fi crescut, pe ici, pe colo.

masina cosit

Bineînţeles, problema cerea o rezolvare, imediat. Am şi intrat pe site-ul GTools şi ne-am pus pe căutat. Doamne, câte scule şi maşini! Şi nu doar asta: unelte de mână, amenajări interioare şi exterioare, echipamente de sudură, materiale de construcţii, echipamente de protecţie, încălţăminte de protecţie, îmbrăcăminte de protecţie. Acum m-am dumirit de ce-i picase lui Mihai cu tronc magazinul de bricolaj. El a ales o motocoasă Makita, iar eu ceva unelte de … apartament: un polizor unghiular mic şi o maşină de găurit.

Şi uite-aşa, noi doi, doi meşteri pricepuţi nevoie mare, ne-am cam făcut de joacă. Ori de câte ori, Mihai mă anunţa că are nevoie de ajutor la un grătar, în foişor, ne şi puneam pe treabă, până cărbunii se încingeau şi friptura se perpelea domol. Ba cu maşina de tuns iarba, ca să reglăm peluza, ba cu motocoasa, ca să retuşăm gazonul, ne delectam, în voie, ca nişte copii cu jucăriile lor. Şi cu furtunul de apă ne făceam de treabă, aşa ca să crească iarba frumos şi regulamentar.

masina tuns gard viu

Adevărul că, şi dacă eşti începător, o sculă bună, un dispozitiv  sau o maşină electrică te scuteşte de multe bătăi de cap şi chiar te pune la treabă, cu spor, eficient, exact. Dacă sunt şi de calitate, este sublim! La urma urmei, ăsta e şi rostul sculelor: să-ţi facă viaţa şi munca mai uşoare, să te ajute oricât ai fi de neiniţiat. Totul este să le ai şi să le foloseşti cu cap!

Aceste isprăvi au fost consemnate pentru SuperBlog2015.


Posted November 9, 2015 by admin in category SECTIA DIVERSE

1 thoughts on “O FLOARE, GRĂDINA, ŞI DOI GRĂDINARI

  1. Pingback: SuperBlog | Proba 15. Cu sculele electrice potrivite, și tu poți fi un meșter priceput!

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>