October 30

TO CHEESE, OR NOT TO … CHEESE

Motto: “Cum poţi guverna o ţară care are 246 de varietăţi de brânză?” (Charles de Gaulle) branzaCui nu-i place brânza? Brânza în toate felurile ei: pe pâine, sub pâine, cu găuri, fără găuri, proaspătă ca obrajii unui bebeluş sau, dimpotrivă, maturată şi înţeleaptă, sărată ca marea ori nesărată ca glumele cu politicieni? Pe mine, chestia aia albă sau uşor gălbuie (depinde de sortiment şi frecvenţa vizitelor în frigider) m-a cucerit iremediabil încă de când aveam caş la gură. Ba, era o vreme în care eram foarte sigur că o delicatesă mai mişto ca brânza cu roşii nici Einstein n-ar fi putut inventa. Sau ar fi fost posibil, dar efortul, pe care îl presupunea un alt fel de mâncare, nu compensa gustul delicios al feliilor de telemea asortate cu bucăţi răcoroase de roşii. Pe atunci, maică-mea îmi tot lăuda lenea şi mă clasifica simplu: brânză bună în burduf de câine. Nu ştiam ce vrea să spună … Ce avea cu Lăbuş? Cam tot pe atunci, vrăjit de gustul dulceag al caşului proaspăt,  am încercat să-mi prepar singur o brânză unicat. Văzusem déjà că laptele abandonat şi uitat prin cămară se transformă într-un fel de iaurt. Apoi, am zărit-o pe bunica Maria cum punea laptele prins (aşa credeam eu) în bucăţi de tifon pe care le spânzura de câte o grindă. Ceea ce rezulta, după scurgerea zerului, era, cert, brânza noastră cea de toate zilele, numai bună de topit în mămăliga fierbinte, abia scoasă din ceaun. Cu această reţetă şi cu mult curaj, m-am apucat de treabă. Am ochit o oală cu lapte prins şi l-am turnat grijuliu într-o bucată de pânză pe care am agăţat-o, legată fedeleş, de o crengă. Şi-am aşteptat. O oră, două, trei …Nimic! Nu înţelegeam, unde greşisem. De ce brânza bunicii era brânză, iar încercarea mea, o ruşine mondială? N-am rezistat decât două zile, până când am abordat-o frontal pe maică-mea, solicitând lămuriri suplimentare. Aşa am aflat că, totuşi, nu-i mare brânză să faci brânză. Trebuie doar să foloseşti cheag, adică ceva care să întărească laptele. Aşa de fericit eram că am descoperit secretul universului, încât am uitat să o întreb pe maică-mea ce e cheagul şi cum dau de el. Ştiam însă ceva: cheagul era ceva care întăreşte. Am dat fuga în magazie, am pus ochii pe un sac de ciment şi am completat frumos oala cu lapte cu trei, patru pumni (pentru siguranţă) de praf cenuşiu. Ce a ieşit a fost magnific: o brânză beton! Bineînţeles că nu am gustat-o şi nici n-am îmbiat pe nimeni cu ea din motive … digestive şi … umanitare. branza 5 După ce am abandonat definitiv ambiţiile mele culinare, cel puţin reţetele originale de brânză, am trecut într-o nouă etapă a existenţei mele: gustatul. Şi, sincer, este cea mai inspirată etapă. De ce să te chinui să faci brânză beton, când alţii o fac, nu doar mai bună, ci şi în nenumărate şi delicioase feluri? Aşa am aflat că, nu am eu în cap atâtea idei, câte sortimente de brânză există pe lume. Şi nu e vorba doar despre branza simplă ori caşcavalul de care dai cu ochii în orice magazin, ci şi despre multe alte sortimente şi specialităţi de-ţi lasă gura apă: cremă de brânză, simplă sau cu verdeţuri, brânză topită, Camembert, Parmezan, Provolone, Leerammer, Gouda, Feta, Montrachet, Chevre, Caprino, Roquefort, Pecorino Romano, Urdă, Emmentaler, Byaslag, Cheaddar, Cottage, Maasdam, Mozzarella, Mascarpone, Brie, Fondue şi câte şi mai câte …Absolut întâmplător sau voit, cu lăcomia peştelui care adoră apa, unele brânzeturi mi-au trecut prin mână şi apoi au încăput cu poftă-n gură. La altele doar mă gândesc cu speranţa că, într-o bună zi, îmi vor cădea ele în gură. Bine, nu sunt eu Toni sau Toni Jr, dar, cât de cât, ştiu cu ce se mănâncă brânza. branza 1 De Emmentaler m-am îndrăgostit instantaneu. Este mai plin de el şi mai complet la gust, cu cât mai multe găuri are. Cum ar zice Toni, este spumos, ca o şampanie efervescentă, cu bule mari care te-mbată sigur, mai înainte de ciorba de potroace. Şi Feta am gustat-o cu plăcere chiar de la …mama ei. Toni cred că i-ar pune imediat o etichetă: este o brânză mai grasă şi mai veselă decât s-ar fi gândit vreodată oaia, capra şi neamul lor cel îmblănit. De Brie ce să mai zică Toni? La prima vedere, mucegaiul, poate, nu l-ar ispiti, dar la final l-ar cuceri. Cu mucegai, e o pictură abstractă, misterioasă ca o ordonanţă de urgenţă şi moale, întocmai ca şi creatorul ei. Ba, şi la gust te tulbură ca un secret. Are aromă de fructe, nu ca palinca, dar cu acelaşi efect ameţitor: te dă pe spate. branza 2 Cu Gouda am avut ceva experienţe stranii. De gust şi de impresii. Chiar şi pe Toni l-ar seduce. Este un carusel al simţurilor: când blândă ca o pisică leneşă care ţi-a mâncat smântâna fără să ştii, când aprigă, intensă, ca o soţie scăpată-n raftul cu bijuterii. Este mai schimătoare ca preţurile din piaţă şi mai cuceritoare ca promoţiile IT. Totuşi, cea mai ciudată brânză, după părerea mea, este Mascarpone. Aici şi Toni Jr. s-ar alia cu mine. Este sigura brânză din lume care şi-a dat întâlnire cu pişcoturile şi, după ce-au băut o ceaşcă, două, de cafea, au hotărât să facă nuntă mare cu ouă crude, pe post de naşi. Da, Mascarpone este Tiramisu din cea mai pură dragoste ivită, aparent, cam din nimic. Este mai stranie ca o victorie a României, la fotbal, şi mai cuceritoare ca vrăjitorul Toni, ce te descântă cu o baghetă de pâine mângâiată de-o brânza pufoasă, dulce, fină. branza 3 Da, sunt fan brânză şi mă-nscriu, oricând, fără probleme în grupul degustătorilor de brânza anonimi. Vorba englezului: to cheese, or not to cheese. branza 4 Această mică degustare a fost făcută pentru SuperBlog 2015.


Posted October 30, 2015 by admin in category SECTIA DIVERSE

3 thoughts on “TO CHEESE, OR NOT TO … CHEESE

  1. Pingback: SuperBlog | Proba 11. Toni vs. Toni Jr., talentele celor mai mari fani brânză

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>