October 19

UN CERTIFICAT, CA SĂ-ŢI ŢINĂ DE CALD

blocCând s-au inventat vecinii? Exact, exact, nimeni nu ştie sau nu vrea să vorbească despre asta. Cu siguranţă, Eva nu a fost vecina lui Adam, pentru că nu poţi face un vecin dintr-o coastă. Vecinul ţi-l faci aşezându-te la casa ta, taman lângă casa lui, răspunzându-i politicos la salut fără să ai habar cine e şi, deseori, este omul care îţi bubuie în uşă şi te laudă că, din cauza ta şi numai a ta, fie i s-a inundat apartamentul, fie i-a căzut neveste-sii un tablou în cap. Asta dacă nu mârâie, cu diacritice, că faci prea mare gălăgie şi nu-şi poate bate nevasta în linişte.

Când te muţi la bloc, vecinul, indiferent de etaj, are suficiente informaţii despre tine, încât să te privească chiorâş, înainte să plăteşti prima întreţinere. Deja la a doua factură a observat că tu duci gunoiul, nu nevasta, că ai parchet peste tot, nu gresie, şi că ţii cu Barcelona, pentru că vrei să vezi o fentă şi-un gol al lui Messi, cu câţiva decibeli mai tare.

bloc 1

Există şi vecini săritori. Şi nu genul ăla care se aruncă de la 3 că l-a părăsit nevasta, tocmai când îi dăduse papucii amanta. El nu este genul de om care ţi-ar bate covoarele (mai degrabă ar exersa cu copilul) şi nici nu ţi-ar plăti apa şi gazele. Nu… El este vecinul care are experienţe pe care tu, cu siguranţă, nu le-ai avut. Sau, dacă ai avut cumva, ale lui sunt infinit mai deştepte, mai ample şi copleşitoare decât DEX-ul şi Google la un loc.

Domnu Gogu, de la 2 (nu ştiu dacă aşa îl cheamă, dar nevastă-mea a zis că e imposibil să-l cheme altcumva, pentru că făptura sa n-ar fi sinonimă cu moaca), este un vecin cu o vastă experienţă. Acum un an, când m-a abordat taman la fix, în timp ce urcam scările cu două geamantane în mâini, cât casa scării, am crezut, sincer, că vrea să socializăm aşa pur şi simplu: despre vremuri, preţuri, încălzirea globală ori vreo criză politică mondială. M-am înşelat…

-Vecine, am văzut că ai termopane!

-Am, mi-am recunoscut eu spăşit vina.

-Ştii ce m-am gândit? Am un văr … care cunoaşte pe cineva la o firmă …

-Serios?, zic eu, marcat de dezvăluire. Cine şi-ar fi închipuit că vecinul meu are un văr care cunoaşte pe cineva la o firmă?

-Şi la firma respectivă sunt nişte specialişti, adică oameni, care, l-au învăţat cum să moară de cald iarna în casă. Şi ştii cum e la el în apartament? Iarna e vară. Stă în mânecă scurtă şi chiloţi. Serios!

-Cum aşa?, am îngăimat eu mai mult pentru a-mi alunga din minte imaginea vărului în chiloţi

-Păi, au venit oamenii ăia şi le-a zis la toţi în bloc să-şi pună termopane şi să-şi izoleze blocul. Dar nu numai asta. I-a pus să izoleze tot acoperişul, subsolul şi să-şi încălzească casa scării. Ştii cum e la ei, acum, pe casa scării? Ca în sere la Codlea: violete, muşcate, cactuşi, dalii…

-Şi petunii?, întreb eu de curiozitate

-Şi…petunii. Dar ce-s alea?

-Nişte flori, l-am lămurit eu competent.

-În sfârşit, asta voiam să-ţi zic. Să ne facem şi noi. Izolăm tot blocul, acoperişul, subsolul şi cine n-are termopane să-şi pună. Punem termopane şi la uşă, la intrare şi facem seră pe casa scării

-Bun, zic eu cu gândul la chiloţii vărului, dalii şi la bucuria neveste-mii la vestea că vom face şi alte cheltuieli în afară de cele obişnuite: vopsea de păr, creme, ceva bijuterii, rujuri…etc

bloc 2

Scepticismul meu în puterea de convingere a vecinului a primit o lovitură devastatoare după numai o lună. Toţi locatarii au pus mână de la mână, iar lucrările au început destul de rapid, cu forfotă mare. Nu-mi venea să-mi cred ochilor! Era miraj, minune! Iar consecinţele au fost şi mai şi. Blocul, îmbrăcat frumos în straie noi de polistiren, îşi schimbase serios aspectul, iar efectul izolării s-a simţit imediat.

bloc 3

Mai ales în dormitorul meu mic, acolo unde îmi improvizasem biroul de lucru, caloriferul prinsese putere. Nu se mai zbătea în van să încălzească un spaţiu cu doi pereţi exteriori. Şi pe scara scării se schimbase atmosfera. Mirosea a aer cald, primitor. Tot blocul era ospitalier, degaja confort. Ba, colac peste pupăză, fiecare vecin putea, de-acum, să se mândrească cu un nou certificat energetic. Nu de alta, dar acum, după întreaga reabilitare, eram pe o altă scară … energetică. Şi, dacă socoteam bine, un aşa certificat energetic ieftin nu găseam nici la mica publicitate…

bloc 5bloc 4

Atât de surprins am fost de schimbare, încât am împărtăşit-o cu colegii, la serviciu. Bineînţeles că am mai şi înflorit-o, pentru un impact major. Nu de alta, dar birourile noastre, la etajul doi al unui corp de clădire de lângă un cinematograf, fuseseră cosmetizate la exterior şi interior doar atât cât să dea bine. În rest, iarna erau răcoroase, iar vara mult prea călduroase. Nici caloriferele, nici aparatele de aer condiţionat şi nici întreaga aparatură TV (calculatoare, mixere video şi audio, casetoscoape, swich-uri, cabluri, monitoare etc) nu reuşeau să dezmorţescă atmosfera pe timpul iernii. Iar vara se încingeau mult şi fără rost.

Tactica mea, chiar şi cu exagerările de rigoare, a avut efectul scontat. N-a trecut mult şi şeful m-a abordat frontal: „Am auzit că ştii pe cineva la o firmă de-asta de certificare energetică. Vreau şi eu un audit energetic, ca să ştiu ce facem cu birourile astea. Ce izolăm, ce nu, că dacă mai văd o dată facturile la curent şi căldură mă înscriu pe liste la UPU”. Nu ştiam pe cineva la o firmă, dar aveam un vecin care avea un văr tare informat.

Şi, uite aşa, în numai câteva zile, i-am prezentat şefului un expert în termografie şi un auditor energetic. Au scanat cu o cameră de termoviziune întreaga clădire de birouri, au identificat punctele nevralgice ale construcţiei şi au vizitat toate birourile, contabilizând rând pe rând toate echipamentele consumatoare de energie. Rezultatul a fost o listă lungă de propuneri. Pentru reducerea pierderilor de căldură trebuia izolată cu polistiren întreaga clădire, inclusiv tavanul (terasa), trebuia schimbată toată tâmplăria cu termopan, destul de veche şi uzată, şi trebuiau schimbate uşile. Ba, chiar şi unele conducte, vechi şi neperformante trebuiau schimbate. Ca să nu mai spun că raportul de audit a arătat că trebuie luate şi măsuri pentru diminuarea risipei de energie electrică: trebuiau înlocuite becurile clasice, cu unele ecologice, economice, dar şi unele echipamente vechi, mari consumatoare de energie.

bloc 6

Nu ştiu cât l-a şocat pe şef preţul acestor estimări şi propuneri, dar mi-am dat seama rapid că au avut rezultat. Clădirea a fost reabilitată termic în întregime, iar o mare parte din instalaţii, cabluri şi echipamente au fost schimbate. Acum în birouri este o altă poveste, mai primitoare, mai confortabilă. Şi şeful pare fericit de întreaga investiţie, dar mai ales de noile facturi, extrem de paşnice. Ca să nu mai spun că un certificat de performanţă energetică l-a liniştit mai mult decât orice reeşalonare a ratelor la bancă. Vorba aceea: suntem prea săraci, ca să investim în lucruri ieftine.     

bloc 7

Aceste rânduri şi recomandări, în aceeaşi măsură, au fost scrise pentru SuperBlog 2015.      


Posted October 19, 2015 by admin in category SECTIA DIVERSE

1 thoughts on “UN CERTIFICAT, CA SĂ-ŢI ŢINĂ DE CALD

  1. Pingback: SuperBlog | Proba 6. Câtă energie consumă biroul tău?

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>