October 6

POVEŞTI AROMATE

cafeaCând eram de-o şchioapă, ceva mai răsărit ca genunchiul broaştei, nu înţelegeam şi pace ce găsesc oamenii la cafea. Ce să-ţi placă la chestia aia amară din ceaşcă? Cum să stai ore-n şir să vorbeşti vrute şi nevrute, descântând tacticos licoarea aia ciudată? Nici mai târziu, când adulţii s-au săturat să-mi mai zică tot timpul să stau locului, iar eu am dedus, logic, că sunt deja mare, n-am priceput atracţia dintre om şi cafea. Exclamaţii de genul “ce cafea bună!” sau întrebări complexe introduse de sintagma “vai, dar cum de ţi-a ieşit aşa aromată?”, îmi depăşeau cu mult înţelegerea.

Cel mai mare mister al meu era, însă, tanti Ioana, o vecină care avea două obsesii clare, motanul, Vasilică, şi cafeaua. Pensionară profesionistă şi mare amatoare de stat la taclale, avea bunul obicei de a ne călca pragul mult mai des decât îi torcea motanul. Uneori, îi zăream, prin uşa deschisă a bucătăriei, degetul mic, ridicat de pe ceaşca de cafea ori de câte ori sorbea zgomotos lichidul. Gestul ei l-am asociat mult timp cu sunetul iritant al protezei care molfăia de-a valma cuvinte şi cafea. Tanti Ioana m-a făcut să urăsc cafeaua!

Aversiunea m-a însoţit ceva timp, până prin ultimii ani de liceu, atunci când aveam în minte doar două noţiuni de “studiu didactic”: examenele şi fetele, nu neapărat în ordinea asta. În fiecare zi, în drum spre şcoală, treceam pe lângă o prăvălie cu aer părăsit şi aproape de fiecare dată simţeam o aromă stranie de mucegai dulce combinat cu parfum de cafea. De câteva ori am tras cu ochiul în prăvălia întunecată. Undeva într-un colţişor, la vreo patru paşi de intrare, un bătrânel stătea uşor aplecat deasupra unei plite. Avea în mână un ibric de alamă mult mai mic decât văzusem eu vreodată. “Acolo nu poate încape decât o gură de apă şi-un strop de cafea”, mă gândeam eu, fascinat de mişcările tacticoase ale bătrânului şi de mirosul intens şi parfumat de cafea, ce se împrăştia, prin uşa deschisă, până în stradă. Obiceiurile bătrânului din prăvălie m-au făcut curios. Am început să gust din când în când câte o gură de cafea, mai întâi timid şi neîncrezător, apoi tot mai sedus de licoarea amăruie.

cafea 1

Prin facultate, în Braşov, deja nu se mai punea problema de ce parte a baricadei sunt. Mă îndrăgostisem de gustul reconfortant al cafelei şi de parfumul ei lemnos, minunat. Eram client nelipsit al unei cafenele mici şi înghesuite din Piaţa Sfatului, la numai câţiva paşi de Biserica Neagră. Acolo îmi petreceam multe clipe, în faţa unei ceşti de cafea cât un degetar, dar ameţitor de bună. Erau numai câteva guri, dar savuram licoarea tare şi neagră, cu sfinţenie. Era seducţie pură: gust fermecător şi aromă îmbătătoare. Îmi alinta simţurile, mă desfăta şi mă încărca de energie. Iar secretul acelei cafele fascinante era un simplu aparat, un espressor, aparent banal, amplasat însă strategic, la vedere, pe o tejghea. De acolo domina întreg spaţiul parfumat de arome.         

cafea 2   

Tot acolo, în cafeneau clipelor mele de desfătare şi linişte am aflat, de la un domn între două vârste, o poveste cu iz de adevăr despre puterea şi vraja cafelei. Este istoria momentului în care cafeaua a cucerit Imperiul Otoman, aducând încă un strop de parfum obiceiurilor orientale. Povestea începe prin 1530, pe vremea celebrului sultan Soliman Magnificul. Atunci, un armean a bătut la poarta Imperiului Otoman, fiind înrolat în serviciul de protocol al sultanului şi însărcinat să prepare cafeaua. Nu avea să treacă mult până când reţetele sale unice şi meşteşugul de preparare a cafelei aveau să schimbe istoria. La Înalta Poartă, armeanul a cunoscut o prinţesă de neam slav ajunsă prizonieră în haremul sultanului, Roxelana. Frumuseţea, graţia şi isteţimea tinerei l-au sedus pe sultan, însă Roxelana şi-a căpătat faima deplină abia în momentul în care l-a servit pe sultan o cafea aromată luată de la armean. Ceea ce nu ştiau, însă, nici armeanul, nici sultanul, este că tânăra descoperise un secret care transforma cafeaua într-o licoare vrăjită. Ori de câte ori. Roxelana îşi servea sultanul, o lacrimă sărată, strânsă între pleoapele ei triste de dorul celor dragi, de acasă, se prelingea în cafea. Acea lacrimă în cafea, a dat licorii o savoare ameţitoare. De atunci cafeaua a ocupat un loc de frunte la Înalta Poartă, iar sultanul chiar a dat o lege prin care nici unui bărbat nu îi va fi permis să se însoare dacă nu este în stare să-i asigure cafeaua soţiei.

Au trecut ceva ani de-atunci…Acum iubesc cafeaua cu fiecare zi trecută, cu fiecare ceaşcă savurată molcom sau, dimpotrivă, pe fugă. Până nu demult, ibricul mi se părea singura ustensilă capabilă să desăvârşească gustul deplin al cafelei proaspăt râşnite. Orânduiam ibricul pe foc, lăsam apa să dea în clocot şi apoi turnam cafeaua. Lăsam să se aşeze zaţul şi să se împlinească aroma. Eram cu gândul la bătrânelul din liceu, la gesturile lui de o rutină fermecătoare şi la aroma aceea incredibilă, retro, care inunda strada.

Încet, încet, pe nesimţite, amintirea unui gust desăvârşit, unic şi tare, din facultate, mi-a trezit pofta unei noi provocări. Am renunţat la şoaptele cafelei la ibric, în favoarea unei bolboroseli mândre ale unei licori superbe meşterite la espresso. A fost o experienţă nouă pe care nu o regret. O cafea făcută la un espresso bun este minunată. Este o poveste cu tâlc dulce-amărui, gust şi arome fel de fel.

cafea 3

Iar pentru ca povestea să fie deplină, îţi propun o provocare cu gust. Închide ochii şi gândeşte-te la Roxelana şi la o lacrimă uşor sărată în cafea. Deschide poarta unui “Magazin online cafetiere” şi fii un mare sultan! Aşează-te între pernele moi, pentru că ai de ales dintre multe posibilităţi: “Oferte cafetiere”. Te aşteaptă un gust incredibil şi o desfătare. Iar dacă aroma cafelei turceşti, de nuanaţă orientală te-a vrăjit, iată şi o sugestie parfumată: “cafetiera Arzum”. Gustă încet, savurează…

cafea 4

Această poveste a fost inspirată de SuperBlog 2015. Pentru SuperBlog 2015… 


Posted October 6, 2015 by admin in category SECTIA DIVERSE

1 thoughts on “POVEŞTI AROMATE

  1. Pingback: SuperBlog | Proba 1. O mie și una de… arome!

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>