September 25

APA ŞI REZISTENŢA

apaNimic nu-i mai mişto, când ţii morţiş să te faci inginer, decât primul examen la „rezistenţa materialelor”. Materia în sine, deşii unii susţin că este o păsărească veritabilă, încă netradusă în toate limbile studenţeşti, n-ar fi aşa grea. Un fel de fizică de fiţe pe care ai senzaţia că ai prins-o, dar îţi scapă printre neuroni, taman când ţi-e lumea mai dragă. Dacă ai şi norocul unui profesor care nu pricepe şi pace de ce nu-i pricepi „rezistenţa”, examenul devine un coşmar perfect.

Iar coşmarul chiar a debutat abrupt. Eu şi Dumi, colegul meu de chin în ale „rezistenţei”, ne-am trezit regulamentar, după ceasul lui, pentru a ajunge în amfiteatru cu o jumătate de oră înainte de chelfăneală. Surpriză colosală însă la locul faptei! Amfiteatrul era gol! După alte zece minute de buimăceală totală, am descoperit misterul: nu greşisem nici data examenului, nici sala de tortură. Greşisem ora. Adică, ne trezisem cu o oră mai devreme, pentru că deşteptul ăla de Dumi nu era chiar deştept, mai recidiva. N-am avut încotro: ne-am pus pe aşteptat. Eram ca doi miei duşi la tăiat. De emoţii nu ne plângeam, iar rezistenţa devenise mai abstractă decât fizica cuantică aplicată (cu tot cu cacofonie).

Când au început să ne vină colegii de suferinţă, starea de leşin îmi dădea de zor târcoale, iar în clipa fatidică în care profesorul şi asistentul au pus stăpânire pe aulă, aerul s-a rarefiat teribil. Simţeam că-mi pot înghite omuşorul extrem de lesne, oricând. Inima bubuia îngrozitor, iar gura era mai uscată ca Sahara. Ce n-aş fi dat pentru un strop de apă! Şi-au apărut şi subiectele pe tablă. Scrise lizibil tot mi se păreau propoziţii în chirilică veche. Oare de ce mă durea capul? Vidul doare? De ce înghit continuu în sec, dacă n-am nici salivă?

L-am privit descumpănit şi pe Dumi. Era mai puţin perplex decât mine, poate şi pentru că niciodată nu avea ţeluri aşa de înalte, încât să-şi pună problema să ia un examen din prima. Ba, se tolănise oarecum lejer pe speteaza băncii şi părea că se uită în gol, undeva în spatele tablei. Când îmi pierdusem toate speranţele, în orice soi de ajutor divin, îl văd pe Dumi cu coada ochiului, la fel de degajat, cum se apleacă spre rucsacul de la picioare. Avea o sticlă cu apă. Plină ochi. Am înghiţit iarăşi în sec cu ochii cât cepele. Era cel mai minunat lucru pe care îl văzusem de la Adam şi Eva încoace. Şi pe ei chiar nu-i văzusem!

apa 1

N-am aşteptat să se mai chinuie cu dopul. I-am smuls sticla din mână şi în câteva clipe o duceam la gură. Niciodată n-am băut ceva mai minunat! Nicicând apa nu a fost atât perfectă! Nici caldă, nici rece: ideală! Şi, dintr-o dată, toată agitaţia care îmi paralizase simţurile s-a risipit ca prin farmec. Pe tablă nu mai erau semne cuneiforme. Erau cuvinte în limba română şi chiar aveau sens. M-am apucat să scriu în grabă, să recuperez timpul pierdut. Şi am avut atâta forţă şi inspiraţie încât să răpun coşmarul “rezistenţei” cu un 8 cât oricare alt 10 de mare.

apa 4

A fost primul moment în care am realizat că apa înseamnă putere. Mi-a stins căruţa de nervi amestecată cu oboseală, în acel moment de frică, când organismul meu ura rezistenţa. A fost duşul rece venit la momentul oportun pentru a-mi învinge panica şi a-mi stimula încrederea. Da, apa dă putere, în nenumărate feluri, în fel şi chip!

apa 3


Posted September 25, 2015 by admin in category SECTIA DIVERSE

2 thoughts on “APA ŞI REZISTENŢA

  1. Pingback: Castigatori campanie "In ce situatie ti-a dat apa putere?" - Blogal Initiative

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>