De când primii imigranţi au dat buzna-n Europa, mi-am zis: “stai să vezi ce ne-aşteaptă!”. Îmi şi imaginam cohorte de sirieni, irakieni ori afgani cum dau târcoale blocului. Mai că-mi venea să fug repede la supermarket să cumpăr câteva pâni şi conserve de peşte în sos tomat să omenesc bieţii amărâţi, puşi pe imigrare. Când colo, ce să vezi? Refugiaţii se feresc de România ca dracu de tămâie. Dar noi ce-avem frate? Noi nu suntem buni de călcat?

Nişte specialişti au câteva explicaţii, pentru care sirienii ne-au dat cu flit, neincluzându-ne pe itinerariul lor de tranzit spre vestul Europei. Una dintre ele ar fi că suntem săraci. Nu, zău? Dar bulgarii şi sârbii îs mai pricopsiţi? O altă explicaţie îmi dă şi ea fiori. Cică, refugiaţii ocolesc ţărişoara noastră din cauza instabilităţii politice. Asta chiar e tare. Vă imaginaţi cât de cătrăniţi şi îngrijoraţi sunt sirienii şi irakienii de hârjoneala dintre Ponta şi Iohannis şi de codul nostru fiscal. Adevărul că e mai mişto în Grecia. Acolo chiar e stabilitate politică.

Bineînţeles, adevărata explicaţie e alta: România e departe de cel mai scurt traseu spre Vest. De ce să ocolească, când pot migra drept? Doar aşa, să facă un ocol, în scop turistic. Problema e că dacă văd preţurile, nu prea mai fac purici la noi.