February 26

TRADIŢIA CÂŞTIGULUI

traditieDe ceva vreme suntem tot mai mofturoşi când vine vorba de farfurie. Nu mai cumpărăm parizer de 6 lei kilogramul, pentru că ne-a prins că, la o asemenea sumă astronomică, mezelul ăla nu poate conţine cărniţă, ci doar carton presat. Mai nou, ni se scurg ochii după trufandale, iar guriţele noastre de fiţe poftesc numai la bunătăţi tradiţionale. Şi este de înţeles, pentru că „tradiţionalul” miroase mişto şi promite apă-n gură.

Cum era şi logic, abundenţa de pofte cu ştaif a umplut galantarele cu fel de fel de produse tradiţionale. La fel de „la mintea cocoşului” este că multe dintre aceste bucate sunt tradiţionale numai de dragul comerţului şi al profitului.

Normele noastre deştepte spun că un produs poate fi vânturat pe la nasul cumpărătorilor cu apelativul „tradiţional” numai dacă producătorul dovedeşte, cu un teanc de acte, că bucatele respectă reţete vechi din moşi-strămoşi, conţin numai ingrediente naturale, fără chimicale şi sunt realizate în mare parte manual, nu cu picioarele. Poate cel mai tare argument al unor delicatese autentice ar fi însă cantitatea produsă şi scoasă la vânzare. Pentru că dacă produci tone de bucate, este clar că nu prea mai respecţi reţete şi nu mai foloseţie mânuţele, ci utilajele.

Tare mi-e teamă că societatea de consum va sufoca în cele din urmă tradiţia şi produsele tradiţionale. Pentru că, în general, câştigă tradiţia…câştigului.  


Posted February 26, 2015 by admin in category SECTIA DIVERSE

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>